Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ELEVATÓR, elevatoare, substantiv neutru Instalație care, fără a se deplasa în timpul lucrului, servește pentru a transporta la o oarecare distanță greutăți mari, materiale etc. Elevatoarele... vor înlocui truda brațelor. PAS, Z. II 80. Zgomotul elevatoarelor, bătaia pistoanelor, scrîșnetul macaralelor se potoliră, scăzînd treptat, înăbușite parcă de-o mînă nevăzută. BART, E. 293. Elevatoare... ridicau paiele de pe dinții mișcători ai batozei și clădeau singure stogurile galbene ca niște cozonaci. ANGHEL, PR. 82.
• (Adjectival) Mașină elevatoare.
• (anatomie) Mușchi elevator = mușchi care ridică anumite părți ale corpului. Mușchii elevatori ai pleoapei.
