CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Erau citeva marci cu chipul lui Cuza, purtind atit de simpaticul lui barbison, unele cu domnitorul Carol cu favoriti, altele, cele mai multe, streine, necunoscute mie. Le priveam din ce in ce mai miscat si o hula de emotii rau prevestitoare incepu sa se stimeasca in mine. Simteam ca-mi scap de sub control. Vedeam cum se dezlantuie si creste criza de care ma tem atita si din care nu stiu niciodata cum am sa ies. Otrava amintirilor ma patrundea ca un corosiv si, uitind de mine, cel trupesc, am plins cu amar, stringind marcile la piept si mingiindu-le de obraji-mi infierbintati. Biata mama! O crincena melancolie tabari asupra-mi. Penibile amintiri, amestecate cu tainice mustrari, cainta si deznadejde puneau cu putere stapinire peste mine. Tulburarea se stramutase acum in adincul launtric, unde nu o mai puteam cu nimic ajunge. Lucid, ma inspaimintam eu insumi de proportiile ce putea lua si la ce hotarire ma putea impinge. Cind, impotriva tuturor consemnelor, usa se deschise intr-un zgomot de glasuri iritate, si prietenul meu, inginerul G, intra furios, cu gura spumegind de invective." Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu |
Definiție din
COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. • Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. figurat Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101. |