Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
elizeu [Atestat: DLR / V: iseu, (înv) isău, isee sf, isiu (S și: elysiu), ziu, ilizeu / Plural: ee și (înv) eiuri, ei substantiv masculin / Etimologie: franceza Élisée, lat Elysium] 1 sn (Mit) Regiune a Infernului cu primăvară veșnică unde sălășluiau după moarte sufletele eroilor și ale oamenilor virtuoși Si: paradis vezi cer, eden, rai. 2 a (Liv; îs) Câmpiile (sau grădinile, înv, câmpurile) ee ori, înv, câmpii ei (sau eilor) Elizeu (1). 3 a (Fig) Fericit. 4 (Pex) Loc încântător. corectată
