Ce înseamnă adesea ironic a fi sau a se afla la mare ananghie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "adesea ironic a fi sau a se afla la mare ananghie": a fi, a se afla la mare strîmtoare

" in cazurile grele, rugaciunile si celelalte blinde mijloace dovedindu-se neindestulatoare, parintele era nevoit sa se opinteasca in necurati cu puternice racnete si blesteme, insotite de zbatai, fringeri, trintiri pe jos Si izbutea sa-i impinga mai departe, cit sa-si faca loc sa rasufle Haita demonilor raminea insa hora in jurul lui si urma sa-l hartuiasca.
Dupa cintatul cocosilor, impielitatii, grabiti, ii dau un asalt furios. Chilia ajungea un crincen cimp de batalie. Muncit, numai sudori, parintele Evtichie la asemenea ananghie era silit sa alerge la mijloacele cele mari si fara gres
intii pomea cu cel iscodit de sfintul Sisinie si folosit apoi si de sfinta mucenita Marina: toaca. Astia, cind prindeau vreun diavol care-i necajea, il bateau cu ciocanul toacei pina-l desalau. Uciga-I toaca se invata minte si de atunci incolo ii ocolea cale de-o posta Dar parintele Evtichie, avind dc-a face nu cu unul, ci cu o suta, ca un bun strateg, schimbase mijlocul prea simplu al inaintasilor intru patimire, imbunatatindu-l si adaugindu-l dupa nevoile luptei sale. El insfaca de toarta ligheanul de arama unde-si spala trupul inaintea impartasaniei si carele astepta dupa usa, prindea ciocanelul de fier asijderi, tot timpul la indemina, infipt in cingatoare, si pornea sa bata cumplit darabana, intr-un fel de sarja, careia nimeni si nimic daruit cu urechi pe pamint sau in iad nu i se putea impotrivi. Daca l-ar fi stiut vreun boier cu podgorii intinse, l-ar fi tocmit sa alunge toti norii de grindina abatuti asupra viilor."
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

ANÁNGHIE substantiv feminin Situație grea, necaz, nevoie (bănească). De era ananghie în țară și de se văicărea norodul sub povara birurilor grele, [împăratul]... își astupa urechile. VLAHUȚĂ, O. A. 215.
       • Expresia: (Adesea ironic) A fi sau a se afla la (mare) ananghie = a fi, a se afla la mare strîmtoare. Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea ca să te răsplătească... Cît îi la ananghie și-i stă turcul cu gheara-n gît, spune el boierul multe, da pe urmă... GALAN, Z. R. 39. Se afla la mare ananghie; L-a rugat pe bunic să-i împrumute un galben. STANCU, despre 484. Ești la ananghie, Ahile... Eu am un plan care te poate scăpa, adăogă Leca, răsucindu-și falnic mustățile lui războinice. BART, E. 342.