Ce înseamnă act voluntar?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "act voluntar": acțiune săvîrșită de cineva în mod conștient, voit

"
Cum tinarul voluntar care cel dintii se denuntase nu supravietui operatiei, toata recompensa trecu asupra presedintelui prezidiului, cu al carui nume se boteza noua operatie asupra inimii.
Si, pentru geniala, suprafireasca inspiratie ce avusese si care dusese la descoperire, el fu ridicat la rangul suprem, declarat si identificat pentru masele democratice cu "
Lobocoagularea prefrontala poezie de Vasile Voiculescu

" Ce se-ntampla de cand cu tiparul?
Frumoasa sarcina a ganditorului sau artistului gaseste mijlocul de raspandire si de pastrare sigur in aceasta minunata inventie, e prea adevarat; dar de aci a rezultat zadarnica si pernicioasa inchipuire ca orisicine, numai bunavointa sa nu-i lipseasca, se poate inscrie voluntar in randurile nobilei falange, din momentul ce arma s-a gasit. Orice cap sec, orice minte saraca, si, ce e asemenea rau, orice om cu bun-simt sau exemplar de duzina a renuntat la onorabila stare de simplu fiu si apoi de tata de familie, pentru a juca un rol distins in umanitate. Toti fiii si tatii din milioanele de duzine au inteles pe semenul lor mai bine decat pe un altul, si astfel s-au ridicat de jos legioanele de moralisti generosi, poetii si criticii umanitari si sarlatanii ideologi, mistici, simbolisti, naturalisti si profetii sociologi etc, cari au inecat in valurile lor zgomotoase glasul a doi-trei insi alesi de sus, aiurind mintea lumii intregi, ce nu s-a prea aratat de asta data sa aiba mai mult spirit decat domnul Voltaire.
Si n-are a face inventia tiparului cu arta literelor?"
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

VOLUNTÁR1, voluntari, substantiv masculin Persoană care intră în armată spre a face serviciul militar nesilit de nimeni sau înainte de a fi împlinit vîrsta cerută; prin extensie persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă. Făcuse războiul ca voluntar, la optsprezece ani. DUMITRIU, N. 153. Sînt verb reflexiv:eo douăzeci de voluntari tineri. conduși de un ofițer și doi sergenți rezerviști către Dunăre

– la război. CARAGIALE, O. I 355. Ioan mai ademeni în serviciul său o seamă de voluntari sîrbi, greci și bulgari. HASDEU,

I. vezi 16.
♦ Persoană care se oferă să facă de bunăvoie și dezinteresat o muncă, pentru care se cere tragere de inimă și spirit de sacrificiu. Cîteva zeci de mii de tineri au venit aici, voluntari, din toată Uniunea Sovietică și-și dau contribuția lor la refacerea orașului [Stalingrad]. STANCU, U.R.S.S. 185.

– Variante: (învechit) volintír (SADOVEANU, O. VII 211, ALECSANDRI, T. I 191), volontír (GHICA, A. 500) substantiv masculin