Ce înseamnă absolut în expresie alege pînă culege?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "absolut în expresie alege pînă culege": alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă

" Veni-vor, roiuri, al ii dupa tine,
Si vor culege rodul boga ia.
Tu fii osta=ul jertfei mari, depline:"
Samanatorul poezie de Alexandru Vlahuta

" Stefan, domnul tarii, pe cei mai mari uneste La Suceava veche si-astfel le vorbeste: — "Fiul meu cel june! Voi, romani doriti!
Moartea ma culege dintr-ai mei iubiti.
Dorul pentru viata nu ma-ntrista foarte;"
Stefan la moarte poezie de Dimitrie Bolintineanu

CULÉGE, culég, verb

III. tranzitiv

1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). vezi recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50.
       • figurat Cine seamănă vînt culege furtună.
       • absolut Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31.
       • (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127.
♦ figurat A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22.

2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177.

3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149.
       • absolut (În expresie) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166.

4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77.

– Forme gramaticale: perfectul simplu culesei, participiu cules.