Ce înseamnă a vorbi sau a spune cânte-n lună și soare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a vorbi sau a spune cânte-n lună și soare": a vorbi vrute și nevrute, a sporovăi

" Floare-aproape nereala se inalta hieratic,
O splendoare ca de soare raspandeste imprejur,
Magistral si rece vecinic, desi viu ca un jeratic,"
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

" Intocmai ca Icar,
Si pan’ la soare se inalta
In zbor u-i temerar!"
Tineretea poezie de Alexandru Macedonski

soare m., plural sorĭ (latina sôl, soare; italiana sole, pv. cat. spaniolă pg. sol; pv. și soleih, limba franceza soleil, despre lat *sôliculus, dim. despre sôl. vezi solar). Astru care luminează pămîntu și alte planete și a căruĭ strălucire constitue ziŭa: soarele luminează ziŭa, ĭar luna noaptea. Lumina și căldura soareluĭ: soarele arzător al Sahareĭ, nu e plăcut să umbli vara pin soare, nu pleca pe așa soare arzător, a sta la soare saŭ la umbră. Imaginea soareluĭ: mușchetariĭ purtaŭ un soare pe pept. figurat Strălucire: adevăru e soarele inteligențeĭ. Supt soare, pe pămînt, pe lume: nimic nou supt soare. Rupt din soare, uĭmitor de frumos: o fată ruptă din soare. A adora soarele care răsare, a linguși un personaj ajuns acuma la putere. Regele soare, Ludovic XIV al Franciiĭ. Soare sec, insolațiune.

– Soarele e centru sistemeĭ noastre planetare și regulatoru mișcăriĭ pămîntuluĭ și altor planete. E izvoru călduriĭ și luminiĭ și principiŭ învietor al tuturor ființelor organizate. Astronomiĭ îĭ atribuĭe un sîmbure solid, obscur, înconjurat de o atmosferă luminoasă. Distanța soareluĭ de la pămînt e de verb reflexiv:e-o 38,000,000 de leghĭ. El e de 1,300,000 de orĭ maĭ mare de cît pămîntu. În ainte de Copernic, se credea că soarele se întorcea cu tot ceru în prejuru pămîntuluĭ: astăzĭ se știe că pămîntu se învîrtește în prejuru soareluĭ executînd mișcarea luĭ de translațiune. Soarele a fost obiectu adorațiuniĭ celor maĭ multe popoare primitive.