Ce înseamnă a umple pe cineva de groază sau a băga, a vîrî pe cineva în groază sau groază în cineva sau a face groază cuiva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a umple pe cineva de groază sau a băga, a vîrî pe cineva în groază sau groază în cineva sau a face groază cuiva": a înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi pe cineva

" E mai si inca ma simt tanar sub inaltimea instelata.
Trecu talazul dusmaniei cu groaza lui de nedescris,
La fund se duse iar gunoiul ce inaltase o secunda"
Noaptea de mai poezie de Alexandru Macedonski

" Dar pe cand il cred aproape nici in suflet nu-l gasesc,
Si pe veci aceeasi groaza port si-n minte si-n privire,
Catre nici un tarm al vietii n-am s-ajung sa odihnesc."
Noaptea de ianuarie poezie de Alexandru Macedonski

GROÁZĂ substantiv feminin

1. Frică, spaimă mare provocată de un lucru înfiorător, de o nenorocire sau de un pericol mare. Înmărmurit de groază. Țipete de groază. ▭ Groaza morții îi dispăruse ca prin farmec. BART, E. 351. Întoarse capul cu groază, îndreptîndu-se înspre casa Gherghinei. BUJOR, S. 75. Căzu ca moartă de groază pe peptul lui. EMINESCU, N.

11.
       • Expresia: Ți-e mai mare groaza (să... ), se spune în legătură cu ceva înfiorător, îngrozitor. Cîrn, fără nas și fără urechi, de-ți era mai mare groaza să te uiți la dînsul. ȘEZ. II 156. A umple (pe cineva) de groază sau a băga, a vîrî (pe cineva) în groază (sau groază în cineva) sau a face groază (cuiva) = a înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi (pe cineva). Am tăiat atîtea capete ca să vîr groază. SADOVEANU, O. VII 142. A-l apuca sau a-l lua (pe cineva) groaza = a se înfricoșa, a se îngrozi. M-a luat groaza cînd am trecut pe lîngă lan și l-am văzut cîtu-i de mare. CREANGĂ, P. 157. Cîteodată [flăcăii] mai chiuiesc cu toții, de te ia groaza, nemaiștiind ce-i. ȘEZ. III 183. A intra sau a băga (pe cineva) în groază (sau în toate grozile morții) vezi băga.
♦ (Concretizat) Persoană sau lucru care îngrozește, care înfricoșează. Iar la stînga domnului, Domnului și banului, Șed Buzeștii și Căpleștii, Căpitanii oștilor Și groaza păgînilor. TEODORESCU, P. P. 478.

2. figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Mulțime, cantitate mare, sumedenie. Costă o groază de parale. ▭ Îi trecea prin cap o groază de pogoane de porumb uscat, care trebuie cules. PREDA, Î. 176. S-arată, măi tată, o groază de mistreți. SADOVEANU, O. I 291. Am treabă la canțilerie, am o groază de avizuri de făcut. CARAGIALE, la TDRG.

– Forme gramaticale: gen.-dat. groazei.

– plural: (numai în expresie) grozi.