CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură "Afara de plaga cea mare a tintarilor, mai singerosi ca vampirii. Aici am mincat intiia oara crap la protap - carnea cea mai gustoasa din lume - si ciorba pescareasca in zeama careia trei rinduri de peste isi dospisera bunatatea. in baltile " Amintiri despre pescuit poezie de Vasile Voiculescu " Urias, cazut in plasa de paianjen fara sat, il coace soarele de seara ca pe-un batal la protap zace-n iarba ca un dropioi batran cazut in lat," La capataiul gigantului poezie de Ion Al-George |
Definiție din
PROȚÁP, proțapuri și (rar) proțape, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Prăjină groasă de lemn bifurcată la un capăt, fixată la dricul carului și de care se prinde jugul; (regional) rudă. Fiecare romîn ce avea puțină avere și n-ar fi voit să cadă în mîna inimicilor își făcea cîte un car cu două proțapuri sau rude, pe care încărca, la timp de nevoie, toată averea sa. MARIAN, O. II 286. Se pune pe proțap și se așterne pe gînduri. CREANGĂ, P. 41. 2. Prăjină cu vîrful despicat, în care se înfigea odinioară o reclamație, prezentată domnitorului pe deasupra capetelor mulțimii. Mă duc la Iași cu hrisoave... Voi merge iar cu proțapul, o să vorbesc cu domnia, Doară va da sfîntulețul să-mi întoarcă răzășia. HASDEU, R. vezi 116. • Expresia: Cu jalba în proțap vezi jalbă. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele. ♦ Prăjină lungă, despicată la un capăt, cu care se prind racii. ♦ Stîlp despicat la un capăt, servind ca pîrghie la moară sau la fîntînă. În locul cumpenii, fîntîna avea un proțap, înfipt pieziș în pămînt și sprijinit de marginea de piatră a ghizdurilor. MIHALE, O. 511. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pămînt, între care se fixează peștele întreg pentru a fi fript în fața focului. Dă un abur de sare plăticilor și le așază în proțap. SADOVEANU, N. forme 70. Se frigeau crapi mari la proțap. CAMIL PETRESCU, O. II 173. 4. Căluș. Ciobănașul le ia armăsarii... le pune cîte un proțap în gură, ca să stea cu dinții rînjiți și îi bagă în nomol. ISPIRESCU, L. 249 |