Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CACEALMÁ, cacealmale, substantiv feminin (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, cu scopul de a cîștiga cu o carte mai slabă decît a adversarului. Pîndea să prindă cacealmalele lui Victor, măcar că se cunosc de-o poștă. C. PETRESCU, S. 108. Numa de nu ne-ar bate o dată toba cu atîtea cacealmale! CARAGIALE, O. II 226.
♦ figurat Păcăleală, înșelăciune, bluf.
• Expresia: A trage (cuiva) o cacealma = a înșela, a prosti (pe cineva). A umbla cu cacealmale = a umbla cu păcăleli, cu înșelăciuni.
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
