Ce înseamnă a umbla creangă sau creanga?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a umbla creangă sau creanga": a umbla razna, fără rost, ca o haimana

" El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga rupta de v`nt,
El moare-n steaua care apune;"
Omul poezie de Alexandru Vlahuta

" Paduri fr umoase de stejari
Nu-si culca creanga la pamant,
Nu umbla-a marii valuri mari,"
Troparul poezie de Alexei Mateevici

CREÁNGĂ, crengi, substantiv feminin

1. Ramură a unui copac; cracă. Apucă o creangă de vișin, rupse frunze multe, băgîndu-și-le în gură. CAMILAR, TEM. 254. Prin streșinile casei crengi de tei înflorit atîrnau, înfipte, pînă la pămînt și dădeau un miros dulce și sănătos. BUJOR, S. 34. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. Purcede-un cînt din creangă-n creangă ș-un susur blînd din mladă-n mladă. ANGHEL, Î. G. 23. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144.
       • Expresia: A umbla creangă (sau creanga) = a umbla razna, fără rost, ca o haimana. Numai un om năuc ca tine-i în stare să-și prăpădească nopțile, amu, așa moșneag cum te vezi, umblînd creangă cu flăcăii. GALAN, Z. R. 377.
♦ (Rar) Tulpină. Măghiran cu creanga-n sus. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 55.

2. (Învechit) Ramură a unei familii. O creangă din familia sa... locuise cu 160 ani înainte în Moldavia. NEGRUZZI, S. II 139.