Ce înseamnă a umbla ca mânzul după iapă sau a merge ori a se ține mânz după cineva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a umbla ca mânzul după iapă sau a merge ori a se ține mânz după cineva": a se ține pretutindeni după cineva, a nu se dezlipi de cineva, a se ține scai de cineva

" Undeva dintr-o pasune Cu iarba data cu luna. Sa-i dea apa de izvor, Cursa prin piatra de dor In uluc de merisor. Sa bea manzul, dac-o vrea, Cantul meu si lacrima Din copilaria mea. Si-apoi sa ma duca iar In cel codru de stejar Cu otava de clestar, Sa ma uit in ochii lui Mari ca apa cerului, Grei ca piatra dorului. Si sa-i vad la el in scara Anii mei cum se coboara Catre lumea de motoara. Sa-i arunc fraiele-n coama Cu-nceputuri de alama, Cand s-o departa in toamna, Si sa-l vad cum pleaca lin Undeva printre masini Catre ziua cea de maini...
Iata manzul, iata — nu-i. Of, ochii lui, of, coama lui!

"
Mantui poezie de Anatol Codru

" Zabala n-o mai poarta si orzul nu-l mai stie.
Nechez de manz si urma de teapana copita
S-au ratacit cu anii si ploaia in campie."
Oseminte poezie de George Meniuc

MÂNZ, mânji, substantiv masculin

1. Puiul (de sex masculin al) iepei.
       • Expresia: A umbla ca mânzul după iapă sau a merge (ori a se ține) mânz (după cineva) = a se ține pretutindeni după cineva, a nu se dezlipi (de cineva), a se ține scai (de cineva).
♦ (regional) Puiul măgăriței.

2. (familial) Epitet dat unui copil sau unui tânăr (zburdalnic, plin de vioiciune).

– conform albaneză mës.