Ce înseamnă a trînti pe cineva la dubă sau la închisoare, la gros, la temniță?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a trînti pe cineva la dubă sau la închisoare, la gros, la temniță": a băga la închisoare

" Maica de pe divan sarise, urlind de spaima. Tilharul se zvircolca voiniceste, ca un bou rau '"junghiat, si cauta sa se ridice.
Pelaghia tipa poruncitoare femeii sa o ajute. Se repezi la Ciopala, il trinti la loc pe scaun, il indoi pe spatarul inalt si puse pe maica cealalta sa-l tie si sa-l traga pe la spate de plete, asa ca gitul sa ajunga si sa se rezeme pe muchea spetezei ca pe un taietor. Ea, cu iataganul ascutit al tilharului, tinut cu amindoua miinile, din doua lovituri, ii reteza grumazul.
Capul cazu jos, clipind din ochi. Singele tisni din izvoarele gitului improscind pina-n tavan Ziua mare, cu lumina ei adevarata, navalea pe geamuri Doar o luminare mai ardea intr-un sfesnic, pe masa, la capul sleit al mortului."
Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu

" Ursul racnea, impuns de coarne, lovit la copite, azvirlit in toate colturile, haituit de cercul monstruos sculat asupra lui.
Cind cimpoiul tacu, taurul infipse coarnele in salele fiarei si ursul se trinti la pamint. De sub blana omul mascuit iesi pe brinci, si intr-o clipa se mistui pe usa. Ramase in mijloc pielea uriasa, inerta, cu labele rascacarate, balta neagra in lumina schimbatoare a flacarilor neadormite.
imprejurul trofeului se incinse acum alt joc, sarbatoresc. Vitele inchipuite calcau in pas de dans hoitul jivinei, se-ntorceau indarat peste ea, defilau in fata ei, schimbau locurile si o impungeau ritmic, plecind capul, ca intr-o adinca metanie, cu coarnele pina-n pamint Se desirara apoi sa alerge zapaind in jurul odaii, ca iar sa se-ntoarca si sa se stringa pe fiara, s-o piseze cu talpile, in mugete si oracaieli biruitoare."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

TRÎNTÍ, trîntesc, verb IV.

1. tranzitiv A arunca (cu putere) un obiect, o povară etc.; a azvîrli. Trîntea cărțile cu mare zgomot. DUMITRIU, N. 38. Cînd ajunse acasă, trînti sacul jos. ISPIRESCU, L. 267. Paharul ce-l aveam în mînă, trîntindu-l pe masă, se sparse în bucăți. BOLINTINEANU, O. 379. Cobilița și-o trîntea, Iute-acasă se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 560.
       • Expresia: A trînti pe cineva la dubă (sau la închisoare, la gros, la temniță) = a băga la închisoare. De punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la gros! ALECSANDRI, T. I 117. Aș ieși și nu cutez, Că părinții mă păzesc, Și ei dacă mă găsesc, În temniță mă trîntesc. BIBICESCU, P. P. 71.
♦ intranzitiv (În corelație cu alte verbe) A arunca lucrurile cu ciudă, a-și da drumul mîniei. Se miră că singur moșneagul nu trîntește și nu înjură. C. PETRESCU, S. 34. Baba... se sculă cu noaptea-n cap și începu a trînti și a plesni prin casă. CREANGĂ, P.

7.
♦ A culca (la pămînt), a doborî. Turcul sfîșie cămașa osînditului și-l trînti în genunchi cu pieptul pe proțap. GALACTION, O. I 290. Ipate odată mi ți-o și înșfacă de cozi, o trîntește la pămînt și-o ține bine. CREANGĂ, P. 177.
♦ (Despre animale de călărie) A arunca din șa pe călăreț. Săriți de opriți calu!... nu mă lăsa, Ioane, că mă trîntește. ALECSANDRI, T. I 185. Calul ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 266.
♦ figurat (Familiar) A respinge un candidat la un examen; a nu promova.
♦ intranzitiv A lovi tare. Pepelea... trîntindu-i cu măciuca aceea peste cap, l-au omorît. SBIERA, P.

5. Fuga la fereastra boierului și începe a trînti cu ciocul în geamuri. CREANGĂ, P. 66.
♦ A mișca puternic (uși, porți); a face să se izbească; a izbi. Ieși pe poartă și o trînti îndărăt cu piciorul. DUMITRIU, P. forme 65. Bătrînul de se mînie, strigă, trîntește ușile. DELAVRANCEA, H. T. 16. Vîntul trîntește, gemînd, și ușile tinzii și poarta. COȘBUC, P. II 61.

2. reflexiv A se așeza brusc, aruncîndu-se cu toată greutatea corpului. M-am trîntit pe iarbă și încep să tremur. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Se trînti îmbrăcat în pat, cu fața în sus, cu mîinile împreunate sub ceafă. C. PETRESCU, C, vezi 49. Se dezbrăcă, se trînti pe pat. REBREANU, R. I 226.

3. tranzitiv A-și pune la repezeală un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, neglijent. Apoi își trînti căciula in cap. DUMITRIU, N. 24. Ci eu cu pălăria trîntită pe-o ureche Trec fluierînd un cîntec pe drumul îndrăzneț. BENIUC, vezi 60. Într-o clipă îmi trîntisem cizmele cele galbene, binișul, legătura la cap și hangerul la brîu. GHICA, S.

4. 4. reflexiv A se lua la trîntă, a se lupta corp la corp, a se bate în luptă dreaptă. Voi verb reflexiv:eți să vă trîntiți cu mine? SBIERA, P. 182. Ce verb reflexiv:ei, îl întrebă zmeul, din luptă să ne luptăm, din pușcă să ne pușcăm, ori din trîntă să ne trîntim? ȘEZ. II 53.

5. tranzitiv figurat (Familiar) A face, a produce (acționînd energic, violent, zgomotos). Trîntește o brumă pe păreți, de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254. Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare. ALECSANDRI, P. A. 150. Întru auzul cuvintelor acestora, Scaraoțchi trînti un hohot de rîs, de se cutremurară păreții. NEGRUZZI, S. I 88.
♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. Trîntea cîteva vorbe de-și aducea aminte pînă la moarte! SADOVEANU, O. VI 207.
♦ A aplica lovituri, a lovi, a izbi cu furie, cu violență. Leagă turbinca strîns la gură, o pune sub cap, mai trîntindu-le prin turbincă niște ghionturi. CREANGĂ, P. 303. Trage podul la o parte Câ-ți trîntesc un glonț în spate. BIBICESCU, P. P. 367.