Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CAIÁFĂ, caiafe, substantiv masculin și forme
1. Persoană fățarnică, ipocrită. Are să mi-o plătească, și scump, caiafa asta bătrînă. M.
I. CARAGIALE, C. 29. Acum rămăsese... o ură surdă, lașe... și jocul de caiafă pe care Fana ar fi fost frumos să nu-l accepte. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 190.
2. (Păstrat ca nume propriu în expresie) A trimite (sau a purta, a mîna, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje din biblie) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc în altul, a-l purta cu vorba.
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
