 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " Dar ea totdeodata nu zise: „Mergi, poete, Sa fii numai ca martor l-a zilelor banchete Si-o viata dureroasa in lume sa tarasti“..." Noaptea de iunie poezie de Alexandru Macedonski " As vrea sa-ti spun, daca mai are rost Paznicii-s morti si nici un martor nu e Ca sus, pe cr ucea grea, ele mi-au fost" Flori din Gradina Rastignirii poezie de Arcadie Suceveanu |
| Definiție din
MÁRTOR, -Ă, martori, -e, substantiv masculin și formeDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întîmplare, la un eveniment, la o discuție (și care poate relata sau atesta cum s-au petrecut lucrurile). Păstorii care trăiesc vara pe înălțimile Hăsmașului Mare sînt martorii, adeseori înspăimîntați, ai unora din cele mai năprasnice furtuni. BOGZA, C. O. 55. Sînt martori toți că nu mă ating de nimic din pungă. C. PETRESCU, C. vezi 36. Trebuie să-ți vorbesc fără martori, îi zisei. BOLINTINEANU, O. 371. • figurat Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit. ALEXANDRESCU, P. 133. • (întărit prin «ocular») Martor ocular al întîmplării. 2. Persoană chemată să declare (în fața unei instanțe judecătorești) tot ce știe în legătură cu un fapt petrecut. Am luat parte ca martor la un proces, între un proprietar și un chiriaș, ARGHEZI, P. T. 92. Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stâpîn. ODOBESCU, S. III 44. • Expresia: A lua pe cineva (de) martor = a invoca mărturia cuiva, a se servi de depoziția cuiva. Se întoarse să ia tot vagonul de martor la neobrăzarea călătorului. DUMITRIU, N. 6. Dumnezeu mi-i martor = jur că spun adevărul. ♦ Persoană chemată să fie de față, după lege, la îndeplinirea unor anumite acte pe care Ie semnează pentru a le da valoare legală. 3. (Ieșit din uz) Fiecare dintre reprezentanții a două persoane care urmează să se bată în duel. • Expresia: A trimite martori = a provoca la duel, trimițînd două persoane care să stabilească condițiile. 4. (tehnică) Obiect așezat în interiorul sau în apropierea unei lucrări de construcție (ori semn făcut pe o construcție) pentru a constitui un punct fix față de care să se facă măsurătorile sau să se determine unele deformații.- Variantă: mărtúr, -ă (CREANGĂ, A. 63, ALEXANDRESCU, M. 10, CONACHI, P. 102) substantiv masculin și forme |
