Ce înseamnă a tîrî barca pe uscat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a tîrî barca pe uscat": a o duce greu; a trage mîța de coadă

" Apoi prietenul se urca in patul si ramase cu fata in sus pina catre seara, cind cobori cu vestea ca pleaca numaidecit la Bucuresti pentru un proces de care uitase si care cadea chiar a doua zi. Zadarnic am incercat sa-l induplec sa trimeata pe Simion dupa brisca. Cunostea el o poteca ce scurta calea mai mult de jumatate si-l scotea de-a dreptul prin padure la gara, unde va fi la miezul noptii, cind trece trenul. Lasa in paza mea fazaneria. isi lua numai pusca si citeva cartuse in buzunar si se pierdu in desis.
Dupa ce am hranit si am culcat pasaretul ajutat de Simion, am vrut sa dau de mincare lui Azor. Ciinele trasese pina rupsese veriga si fugise cu lantul tiris.
Ne-a cuprins pe amindoi o ciuda ce mocnea in noi adinc din noaptea trecuta si mai ales de cind cu plecarea neasteptata si neinteleasa a Iui Charles. Si, fara sa ne sfatuim mult, dintr-o muta intelegere, luind carabinele, am asteptat pina s-a inaltat bine luna si am pornit pe dira lasata de lantul ciinelui, pe care am pierdut-o curind. Vrui sa ma intorc. Dar Simion tinea mortis sa impuste vulpea. La care repede ma induplecai si eu. Ne-am indreptat atunci incet, cu ocoluri, cautind, catre inima padurii. Am ratacit asa citeva ceasuri, ocolind curaturile cu luminisuri prea mari, si ne-am strecurat intr-o margine de poiana, in care lumina lunii curgea ca intr-un helcsteu."
Sezon mort poezie de Vasile Voiculescu

" Si porni spre Cernica, incet, cu pistoalele puse in spatele lor. Hotii abia se miscau, catusele nadragilor nu le ingaduiau sa puie un pas inaintea celuilalt. Coseau doar poteca, miscind picioarele numai pe laturi, ca niste vite puse in piedici - nu se afla chip de fuga, nici macar de abatere din carare.
Spre seara, alaiul, cu Gheorghe in frunte si Evtichie in coada, intra pe poarta manastirii.
"
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

TÎRÎ́, tîrăsc, verb IV.

1. tranzitiv A mișca un lucru cu greu dintr-un loc într-altul, trăgîndu-l pe jos după sine; a trage un om, un animal, silindu-l să meargă după sine. Boii noștri erau mărunți, bătrîni. Abia tîrau plugul. STANCU, despre 229. Dis-de-dimineață o vezi pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru. AGÎRBICEANU, S. P. 68. Bistrița... curgînd mi se părea, în fantasmagoria dintre vis și aievea, că mă tîrăște, cu mal cu tot, pe cursul ei la vale. HOGAȘ, M. N. 62. Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște abia-abia. COȘBUC, P. I 224.
       • figurat Cu fruntea răzimată-n cer... Tîrăsc în urma mea trecutul. BENIUC, vezi 54. Cele două partide tîrau după ele păcate grele. C. PETRESCU, C. vezi 102. M-am deprins a tîrî după mine o viață ticăloasă. CREANGĂ, P. 234.
       • Expresia: A tîrî barca pe uscat = a o duce greu; a trage mîța de coadă. A tîrî pe cineva în noroi = a) a terfeli onoarea cuiva; b) a îndemna pe cineva la o faptă josnică, a-l antrena pe un drum greșit.
♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mă tîrăște seară de seară prin toate localurile. CAMIL PETRESCU, T. II 102.
♦ A îndemna, a împinge (spre ceva), a antrena. Dușmancele m-au urît, Tot la rele m-au tîrît. TEODORESCU, P. P. 317.

2. reflexiv A merge, a înainta atingînd pămîntul cu genunchii, cu coatele; (despre anumite animale) a înainta prin mișcări specifice ale trupului, lipit de pămînt. Chemată adesea peste noapte de bolnav, se tîra pe brînci pînă la patul lui ca să-l ajute. CĂLINESCU, E. 40. M-am tîrît pe brînci, pe fundul șanțului. GALACTION, O. I 108. S-a trîntit la pămînt și s-a tîrît de-a bușelea, în lanul de peste drum. POPA, vezi 177. Se tîrăsc rîmele pe pămînt. ȘEZ. IV 120.
       • figurat Un nor galben de praf se tîra... ca o uriașă vită ascultătoare cu trupul de fum auriu. DUMITRIU, N. 223. Trei catarge se deosebesc bine; ca trei suliți înălțate parcă anume să spargă norii ce se tîrăsc așa de jos. BART, S. M. 18. Neguri dese-ncep să cadă Se tîrăsc în jos pe plai. TOPÎRCEANU, B. 24.
♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Cînd se apropie de casă, abia se mai tîra. DUMITRIU, N. 152. Florea s-a tîrît cu sacul lui cu linguri la mînăstire. PAS, Z. I 162. Printr-o sforțare de voință se tîrî pînă la fereastră. BART, E. 249. Unchiul îl cheamă în odaie; nepotul ascultă, d-abia tîrîndu-se pe picioare. CARAGIALE, P. 48.
       • figurat Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate, deși nu m-am tîrît prin judecăți de cînd sînt. CREANGĂ, A. 145.

3. reflexiv (Despre obiecte care atîrnă) A atinge pămîntul cu capătul de jos, a se freca de pămînt.