Ce înseamnă a străpunge frontul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a străpunge frontul": a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie

" Cu un sfert cum sa o plangi?
A strapunge lacrima omului
Cu plumbul fierbinte,"
Ultimul monolog al lui Martin LutherKing poezie de Anatol Codru

" Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa strapunge stanci de fier
Si unde cu oroarea abia ascunsa-n suflet"
Creion poezie de Nicolae Labis

STRĂPÚNGE, străpúng, verb

III. tranzitiv

1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și arătînd instrumentul) A înfige într-un lucru un obiect cu vîrf ascuțit (făcîndu-l să răzbată în partea cealaltă); prin extensie (cu privire la ființe) a ucide cu o armă ascuțită. Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, forme J. 152. Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P.

14. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P.

13. Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199.
       • figurat Îmi zîmbea numai necontenit și hnă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII

9.
       • absolut Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300.
       • reflexiv Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423.
       • (Subiectul este instrumentul înfipt) Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă, l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156.
       • (Poetic) Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125.
       • figurat Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. spaniolă POPESCU, M. G. 28.
       • intranzitiv În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158.

2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319.
       • intranzitiv Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289.
       • Expresia: A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie.