Ce înseamnă a ști cât prețuiește cineva sau ceva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a ști cât prețuiește cineva sau ceva": a aprecia la justa valoare pe cineva sau ceva, a nu-și face iluzii cu privire la cineva sau la ceva

" De-acuma voi sti,
Te voi pretui !
Tu vei fi al meu,"
Draga mamei poezie de George Cosbuc

" Unui turc de la Medina,
Care-i pretui lumina,
Si o puse la caciula"
POVESTEA STELEI PACABEI. poezie de Nicolae Bucur Manatorul

PREȚUÍ, prețuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A fixa (aproximativ) prețul unui bun (supus vînzării), a-i determina, a-i stabili valoarea în bani, a arăta cît face; a evalua, a estima. Văzînd împăratul ce cal are el, l-au prețuit că face mai mult decît o împărăție. SBIERA, P. 44. Doi, care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint, prețuit 1500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
       • figurat Eu unul știu să prețuiesc omul. De aceea v-am privit îndelung și v-am cercetat înainte de a vă îmbrățișa. SADOVEANU, O. VII 21.
♦ A pune mare preț pe ceva, a considera ca. avînd mare valoare. Iar dacă se duse la împăratul cu darul, și văzu că îl primește împăratul cu mare cinste și atît îî prețuiește darul, el spuse că mai are încă multe [pietre prețioase]. ISPIRESCU, L. 192.

2. tranzitiv A recunoaște importanța sau meritul unei persoane sau al unui lucru, a atribui cuiva merit, însemnătate; a aprecia. Comandanții noștri prețuiesc foarte mult atacul la baionetă. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. În cîteva luni, toți vor ști să-l prețuiască. C. PETRESCU, vezi 31. Romanii cunoșteau și aceste două specii de păsărele și le prețuiau dupe dreapta lor valoare. ODOBESCU, S. III 24.

3. intranzitiv A valora, a face. Lucrul la timp dăruit prețuiește îndoit.
       • Expresia: A ști cît prețuiește cineva (sau ceva) = a nu-și face iluzii cu privire la cineva sau la ceva, a ști că nu trebuie să contezi pe cineva sau pe ceva. Lăpușneanul le scrisese în mai multe rînduri ca să vie, legîndu-se prin cele mai mari jurăminte că nu le va face nimica, dar ei știau cît prețuiește jurămîntul lui. NEGRUZZI, S. I 159.
♦ A avea valoare, importanță prin meritele, calitățile sale. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva, Care cred despre sine că prețuiesc ceva! ALEXANDRESCU, P. 66.

– prezent industrie și: (regional) prețui (ȘEZ. III 212).