 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " si chinurile prin care treceam uneori, incercand sa-mi scot, cu un ac de cusut, un varf de maracine din talpa, si norii de praf cand era maturata curtea, la cinci dimineata," LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila " Pasc -caprele un fir de iarba seaca, Un maracine dirz care ineaca, Dezgradinind din pietre si din sare " Caniculara poezie de Tudor Vianu |
| Definiție din
MĂRĂCÍNE, mărăcini, substantiv masculin (Adesea la plural ) Nume generic dat la diverse plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul unor asemenea plante, prevăzut cu țepi, care se agață de hainele oamenilor și de blana sau lîna animalelor. vezi scai, scaiete. Sub licăririle de afară descoperii acolo un morman de mărăcini uscați. GALACTION, O. I 81. Rochia i se prinse de un mărăcine și o ținu în locuțiune BOLINTINEANU, O. 331. (În forma mărăciune) Învățătorul este pentru un tînăr... ca plugarul bun care curăță de mărăciuni țarina sa. NEGRUZZI, S. IDicționarul limbii romîne literare contemporane 8. • Expresia: A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu avea răbdare; a sta (ca) pe ghimpi. Stăteai pe mărăcini să se facă ziuă mai repede, ca să ajungi acasă. PAS, Z. I 234. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. Nu poți trăi nici în sat; Nici în sat nici în vecini, Trăiești ca pe mărăcini. BIBICESCU, P. P. 177. ♦ (La plural ) Mărăciniș. Cunosc un domn revizor care s-a ascuns două săptămîni în mărăcini. DAVIDOGLU, O. 89. – Variantă: mărăciune substantiv masculin |
