Ce înseamnă a spumega de furie sau de mânie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a spumega de furie sau de mânie": a fi foarte mâniat

" Tipa in sanul norilor Vuit ri cu grele pene. Si vuietul prigorilor Se auzea alene.
Un fulger!... Norul fumega; Iar tunetul raspunde, Si ploaia cade, spumega in turburoase unde.
Apoi s-aud rasunete De vaiete, suspine; inspaimantat de tunete, Un mort veni spre mine."
O noapte la morminte poezie de Dimitrie Bolintineanu

Barlad poezie de Dimitrie Bolintineanu

SPUMEGÁ, spúmeg, verb

I. intranzitiv

1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, vezi 78. Eu nu ți-aș dori verb reflexiv:eodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122.
       • tranzitiv factitiv Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110.

2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. literar popular I 509.
       • Expresia: (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. vezi 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92.

3. figurat A fi exuberant, a clocoti de viață.
       • tranzitiv (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.