Ce înseamnă a-și uda gura?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și uda gura": a bea puțin, pentru a -și potoli setea

" Nenorocitele fiinte ce se numesc: prostituate.
Mi s-a par ut intotdeauna ca este-o cr uda profanare
Sa uiti ca muma ti-e femeia si ca in pantec te-a purtat,"
Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski

" Sa-nfierez al tau pacat!
Iuda, galben, sovaieste, se cutremura si zice:
Jur pe Iehova, stapane, pe Kerim si pe Isus,"
Zopira poezie de Cincinat Pavelescu

UDÁ, ud, verb

I.

1. tranzitiv (Subiectul este apa sau alt lichid) A umple de umezeală, a face să fie ud. vezi umezi. Ploaia-l udase pînă la piele. EMINESCU, N. 35. Nici ploaia îl udă, nici soarele-l arde, se spune despre cel ce nu se sinchisește de nimic.
       • absolut Un vînt repede, o ploaie furioasă începură a bate și-a uda, și ținură așa pînă aproape de ziuă. BOLINTINEANU, O. 414.
♦ (Subiectul este omul) A muia în apă sau în alt lichid, a face să fie ud. Fă punte mîndrei să treacă, Fă punte cu lăstărei, Să nu-și ude ciucurei. HODOȘ, P. P. 63. Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap și-ți trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

14.
       • (Hiperbolic) Ele plîngeau de udau pămîntul. CREANGĂ, P. 175.
       • reflexiv Ce șede pe apă Și nu se udă? (Umbra). TEODORESCU, P. P. 247. Dimineața-i rouă mare, Și se udă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 425.
♦ (Cu complementul «gură») A bea puțin, pentru a-și potoli setea. Drumul e lung... Facem popas de-o clipă, femeia își udă gura cu apă. STANCU, despre 198. Poftiți de-nchinați o dată, Vă udați gura căscată. TEODORESCU, P. P. 171.
       • figurat (Cu alte complemente) Făt-Frumos... au cerut de la babă să-i deie puțină apă să-și ude sufletul. SBIERA, P. 123.
♦ (Cu complementul «mîncare», «prînz») A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi.
♦ reflexiv (Cu subiectul «ochii») A se umple de lacrimi. Murise biata mămuca... Mi se udă ochii cînd mă gîndesc la ea. ALECSANDRI, T. 50.

2. tranzitiv (Subiectul e omul) A turna apă peste plante, peste semănături; a stropi. Dîdinițo, ai stropit tu leandrii?... Și zici că i-ai udat bine? BASSARABESCU, vezi 59. Grădinarul... îl puse... să ude florile. ISPIRESCU, L. 150. Un rînd de răchiți... În toată sara și dimineața le uda cu apă din izvorul ce găsise aproape. DRĂGHICI, R. 52.
♦ (Subiectul este o apă, mai ales curgătoare) A străbate un ținut (alimentîndu-l cu apă). Vezi Iordanul care udă cîmpii verzii Palestine. EMINESCU, O, IV 115.

3. reflexiv A urina.