eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-și pune sau a-și da cu dresuri?

Care e a-și pune sau a-și da cu dresuri?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și pune sau a-și da cu dresuri":
a se farda, a se sulemeni




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si de asa-i anume, dar am dovezi c-asa e,
Atunci vedeti, prieteni, c-am dres o dananaie?!
Sa-ti dai tu partea buna, iar tie sa-ti opresti"
Jumatatile vietii mele poezie de Carare Petru

" Ti-am ucis naparcile,
Si ti-am dres si furcile
Ti-am sapat isvoarele"
RUGACIUNILE LUI DALIOR poezie de Nicolae Bucur Manatorul
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DRES1, dresuri, substantiv neutru

I. Acțiunea de a drege.

1. Reparare. Unde mai pui dresul căsuței și altele. DUNĂREANU, CH. 23. Zidirile cele nouă ce se fac și, după verb reflexiv:eme, dresurile caselor. GOLESCU, Î. 44.

2. Întreprindere a unei acțiuni; prin extensie rînduire, aranjare.
       • (Mai ales în expresie) A-și face dresurile = a-și aranja treburile. Fata împăratului își făcu drsurile cum o învățase tatăl său. ISPIRESCU, L. 377.
♦ (Ironic) Falsificare. Dresuri în rezultatele statistice.

I. IONESCU, M. 16.

II. (Concretizat) Ceea ce servește la realizarea acțiunii de a drege.

1. (De obicei la plural ) Fard, cosmetic. Chisele și cutiuțe cu dresuri și cu mirodenii. GALACTION, O. I 509. Scoate dintr-un săculeț dresuri și dă-i iute pe obraz, și dă-i pe sprincene, și dă-i pe buze. C. PETRESCU, S. 145. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi, și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, S. 65.
       • Expresia: A-și pune (sau a-și da cu) dresuri = a se farda, a se sulemeni. Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. vezi 260.
♦ Leacuri. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iațco, un verb reflexiv:aci leah care se lăuda cu dresurile lui. SADOVEANU, forme J. 421.

2. (La plural ) Mirodenii, condimente. Îi pui dresuri [mîncării], merge, nu-i pui, arunc-o și cînilor că nici ei n-o mănîncă. HOGAȘ, DR. II 59.

– Variantă: (popular) dirés, diresuri (SEVASTOS, N. 290), substantiv neutru