Ce înseamnă a-și pune botniță la gură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și pune botniță la gură": a-și impune tăcere

" Cunosc explicatia stiintifica a mizeriei mele, dar asta nu ma consoleaza cu nimic. Stiu ca de vina sint naprasnicele mase de aer ce se gramadesc inghetate la pol, fierbinti la ecuator si care, navalind potrivnice una asupra alteia, prefac vazduhul intr-o nazdravana uzina de energie. Atunci enormele tensiuni electromagnetice cu care se incarca lumea ne zdrobesc muschii si ne schilodesc nervii.
Atunci zac fara sa pot seri, nici citi, nici macar gindi. Telefonul sta cu botnita pusa, clopotele soneriilor sint trimise sa dea de veste in alta parte, la odaile slugilor, nimeni si nimic nu clinteste in preajma-mi. Abia daca uneori cerc sa rasfoiesc ciorne de poeme parasite ori vechi scrisori.
intr-o astfel de zi malefica, impins de o vraja raufacatoare, am desfacut sicriasul unei casete cu amintiri de la mama. Din fundul lui s-a rasturnat o colectie uitata de marci postale, daruita de ea cu prilejul convalescentei mele dintr-o boala ce-mi primejduise in copilarie viata."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

" se facuse odata temut -
ci ei ii taiara nasul punandu-ti botnita de dulau;
in locul rostului, o cusca fara chei -"
Mutul poezie de Ion Gheorghe

BÓTNIȚĂ, botnițe, substantiv feminin Apărătoare (făcută din sîrmâ sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul).
       • Expresia: A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.