Ce înseamnă a-și linge degetele sau bazele ori reflexiv a se linge pe degete sau pe buze?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și linge degetele sau bazele ori reflexiv a se linge pe degete sau pe buze": a trece cu limba peste buze sau degete pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc

" Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
Si cu pisica alba, ce toarce pe divan..."
Elegie domestica poezie de Ion Minulescu

"
I-as linge peretului galbenul lapte
cu aspra mea limba de mata . . ."
FOAMEA poezie de Radu Gyr

LÍNGE, ling, verb

III. tranzitiv

1. (Despre unele animale, mai rar despre oameni) A trece cu limba peste ceva de mîncare, a lua cu limba resturi de mîncare. Lingeam fiecare fărîmitură. SAHIA, N. 32. Nu ne era a învăța, cum nu-i e cînelui a linge sare. CREANGĂ, A. 110.
       • Expresia: (Familiar, despre oameni) A-și linge degetele (sau buzele) sau (reflexiv) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce ai mîncat ceva bun sau ca manifestare a unei senzații de plăcere, a unei pofte mari). Acum o să fie bun de mîncat... Îmi ling buzele. STANCU, despre 51. Bucata de pui o ducea la gură cu mîna și-și lingea degetele. PAS, Z. I 269. Se linse pe buze de dulceață. RETEGANUL, P. II 42. La masă de-l poftește, el degetele-și linge. NEGRUZZI, S. II 208. (reflexiv) A se linge pe bot (de ceva) vezi botanică
       • figurat Flăcările se îndoaie, ling pămîntul. STANCU, despre 138.
♦ (Rar) A mînca, a devora. [Lupul] se așază la masă și într-o clipă linge tot ce era pus pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 274.

2. (Despre animale) A netezi cu limba blana de pe corp, o rană etc. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. GÎRLEANU, L. 25. Fata babei era... netezită pe cap, de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284.
♦ A trece cu limba peste mîna omului sau peste trupul unei ființe în semn de afecțiune (și supunere). Cum dete [capra] de copil... începu să-l lingă. ISPIRESCU, L. 135. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mina care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. Mielușorul... Linge mîna nemiloasă spre jungherea lui gătită. CONACHI, P. 262.

3. (Familiar) A linguși. Pe din față te linge, pe din dos te frige. ȘEZ. I 218.