Ce înseamnă a-și fărîma capul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și fărîma capul": a-și bate capul, vezi bate

"
GABRIEL: Ce vorba mare ai spus acum Daca crezi ca vreau eu o farima? Nu vreau nimic din toate Iti multumesc din suflet ca mi-ai dat destul Aceste brate pieptul asta si inima maicutii Dar ai sa dai la altii vrind-nevrind.
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

" Odata cu sosirea ci traiul ni s-a schimbat in bine. Doi ciobani fugari coborisera dupa ea din munte. Unul cu cosulete de fragi si zmeura, altul cu cas si cu ciubare de lapte dulce. Rasarise in curte un gusat caruia ii curgeau balele cind o vedea si care matura, spargea lemne, aprindea focul. Un schiop crunt la infatisare iesise de nu stiu unde si o ajuta la cuhne. Taia pasarile, pazea oalele, fierbea mincarile. Si un codan, cu citeva tuleie de mustata sub nas, scutura asternuturile si deretica prin casa. Toti o slujeau ca pe o regina. Si nu ma dumiream de unde se prasise droaia asta, cind deodata rasarira altii, cu zecile, care treceau pe la poarta suierind sau se opreau si se pofteau singuri la vorba. Salul, fara de veste, nu mai era pustiu. Dar din toata ceata asta de nebuni, eu eram cel mai de plins.
Parasisem lucrul. Lasasem prietenul, care colinda singur. Nu ma mai interesa nimeni si nimic afara de Margarita. Stam ziua intreaga numai s-o pindesc si tineam tot timpul ochii pe ea. incercam s-o slujesc si eu in rind cu ceilalti ciraci si-i cerseam favoarea s-o ajut in casa, la gatit bucate. Ma imbrinceam cu gusatul cine sa-i care mai intii lemne si cu celalalt satelit, caruia vream sa ma substitui la suflatul in foc. Si-i culegeam orice farima de vorba.
Ea ma primea nepasatoare sau pleca de linga mine. Pierdusem orice stapinire asupra mea, orice control si orice rusine. Noaptea ma tavaleam ca un posedat, plingeam si ma bateam cu pumnii."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu

FĂRÎMÁ, fărî́m, verb

I. tranzitiv A preface (ceva) în fărîme, a rupe în bucăți, a frînge, a sparge; figurat a zdrobi, a nimici, a distruge. vezi sfărîma. Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80. D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523.
       • (Poetic) Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179. Copitele cailor fărîmau apa în stropi. id. forme J. 706. Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24.
       • Expresia: A-și fărîma capul = a-și bate capul, vezi bate.
♦ reflexiv A se destrăma. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67.

– Variante: fărmá (fărm și farm) (ANGHEL, Î. G. 9, SBIERA, P. 146, EMINESCU, O. I 83) verb

I.