Ce înseamnă a-și face de vorbă cu cineva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și face de vorbă cu cineva": a găsi prilej de discuție cu cineva

" Si mi-a fost in sprijin bunul Dumnezeu...
Zi oricare vorba la nenorocire.

Catre-aceleasi lupte poarta al meu nume"
Tu ce esti a naste poezie de Alexandru Macedonski

" Eu ma duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii in pamant, —
Nu: de lume nici o vorba si de glorie nici una.
Clar azur si soare de-aur este inima mea toata,"
Perihelie poezie de Alexandru Macedonski

VÓRBĂ, vorbe, substantiv feminin

1. Cuvânt.

2. Șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
       • Expresia: Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a verb reflexiv:ea să comunici un secret cuiva. Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că... Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez.

3. Expunere, istorisire, relatare.
       • Expresia: Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt! Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția. A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească.

4. Convorbire, conversație; discuție, taifas.
       • Locuţiune adverbiala Fără multă vorbă = fără a crâcni, fără să protesteze. Din două vorbe = fără multă discuție; operativ, repede. Din vorbă în vorbă = din una în alta, din discuție în discuție.
       • Expresia: A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de... A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva. A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva). Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni. Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală. Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles. Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală. A schimba vorba = a schimba obiectul discuției.
♦ Compus: vorbă-lungă = om flecar, palavragiu.
♦ Schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.

5. Mod, fel de a vorbi, de a se exprima. Vorba dulce mult aduce.
       • Expresia: Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile.

6. Zicătoare, zicală, proverb, expresie.
       • Expresia: Vorba ceea, expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc. Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni.

7. Îndemn, sfat, învățătură.
♦ Părere, convingere; hotărâre.

8. Promisiune, făgăduială; angajament.
       • Expresia: Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată. A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele. A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită.

9. Înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
       • Locuţiune adverbiala Din două vorbe sau (rar) dintr-o vorbă = fără multă discuție, repede.
       • Expresia: (popular) A face vorba (sau vorbele) = a peți. A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei). A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc.

10. Zvon; veste, știre, informație.
       • Expresia: A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon. A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva. A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva. (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune. A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj.
♦ Bârfeală, clevetire; calomnie.

11. Grai, limbă. Străin la vorbă.

– Et. nec. conform limba slavă (veche) dvorĭba.