Ce înseamnă a-și dezlega băierile inimii?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și dezlega băierile inimii": a se destăinui

" Hotii ii dadura drumul, supraveghindu-l cu strasnicie. Cel care nu vorbise trase cutitul din teaca de la briu si-l prinse intre dinti, ca sa-l aiba gata: flintele nu mai aveau nici un rost.
Evtichie se desfacu in graba la piept si trase punga, caznindu-se sa-si descolaceasca de dupa git curelusa. Dar hotul, nerabdator, apuca punga si smuci cit putu. Grumazul cuviosului se incovo-ie, se invineti, el se ineca. Noroc ca baiera se rupse. Dar pe locul ei se ivi in carne o dunga rosie
- Bine, astia sint buni Dar altii nu mai ai? Hai, nu ma minti, ca dracu'te-a luat Voi, calugarii, sinteti plini de pacate, mai rau ca noi"
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

BÁIERĂ, băieri și baieri, substantiv feminin (Mai ales la plural )

1. Curea sau sfoară, ață mai groasă, fîșie îngustă și mai ales împletită de cînepă, de lînă etc., cusută sau legată de un obiect oarecare (de exemplu de o traistă, de o găleată, de un ghiozdan, de o ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi purtat dintr-un loc în altul sau atîrnat (pe după gît, în cui etc.). Traista cu flori mari, cu baieră colorată. CAMILAR, N. II 259. Eu îmi luam ghiozdanul, îi treceam băierile pe dupe gît și colindam pe aceleași cărări. DELAVRANCEA, H. T. 86. Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Mîna Sub șa că băga, Plosca De baieri scotea, un pahar de vin turna. TEODORESCU, P. P. 629.
       • Expresia: A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere (fizică sau morală). Biata fată își plîngea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimii. ISPIRESCU, L. 354. A-și dezlega băierile inimii = a face confidențe, a se destăinui (cuiva), a-și deschide inima. Frunză, văzîndu-l cum verb reflexiv:ea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. A ofta (sau a striga, a rîde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din adîncul inimii, din toată inima, din toate puterile. Sărăcuț de maica-mea

– strigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, S. III 189.
       • figurat (Rar) Adîncime, fond. Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pîmîntului. ODOBESCU, S. III 272. Ață, șiret, șnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o haină etc. Își puse mînile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii. SLAVICI, O. I 203.
♦ Sfoara sau șnurul cu care se leagă gura pungii. Umblau și pui de lele care tăiau pe nesimțite... băierile pungii țăranului și-l lăsau lefter. PAS, L. I 58. În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului... SADOVEANU, N. forme

12.
       • Expresia: A strînge băierile pungii = a face economii, a deveni (mai) econom, a fi (mai) strîns la pungă. N-ai decît să strîngi băierile pungii. ALECSANDRI, T. 1236. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. Nu. vezi că ăștia... au fost buni, milostivi și n-au rîvnit la ale altuia... și n-au avut nouă băieri la pungă ca in ziua de azi... DELAVRANCEA, H. TUD. 13.

3. (Rar; în forma baier) Amuletă. Acest copil avea un baier atîrnat de gît. Și dacă îl luă, văzu că-ntr-însul era o scrisoare. ISPIRESCU, L. 146.

– plural și: baiere.

– Variantă: báier, baiere (SBIERA, P. 11), substantiv neutru