Ce înseamnă a se tăvăli de rîs?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se tăvăli de rîs": a rîde cu mare poftă, a se prăpădi de rîs

" Cine vrei sa te-n eleaga, saltimbanc nenorocit?...
A, nu- i tavali talentul prin saloanele bogate,
Unde capul nu g`nde=te, unde inima nu bate"
Liniste poezie de Alexandru Vlahuta

" Durerea o infr`nse:
Tip`nd se tavali pe jos,
Si pl`nse, pl`nse, pl`nse..."
Lenore poezie de Stefan Octavian Iosif

TĂVĂLÍ, tăvălesc, verb IV.

1. reflexiv A se rostogoli pe jos, învîrtindu-se de repetate ori de pe o parte pe alta. Se tăvălea, se zvîrcolea ca un vierme. DUMITRIU, N. 255. După ce mă tăvăleam bine prin mîl și mă cufundam în apă... intram în moară. SADOVEANU, O. VII 294. La bani turcii năvălea Și pe gios se tăvălea. Dar pe badiul nu-l slăbea. ALECSANDRI, P. P. 125. Am un ou roșu; Unde se tăvălește, Iarbă nu mai crește (Focul). GOROVEI, C. 152. (tranzitiv) Mama... părpălind niște pui tineri la frigare ș-apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60.
       • (Poetic) Mult era frumos și bine aici în fața valurilor ce se tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. SLAVICI, O. II

11.
       • Expresia: A se tăvăli de rîs = a rîde cu mare poftă, a se prăpădi de rîs. Cînd ne aminteam de isprăvile lui Moțăt de la Tîrgul Ocnei, cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de rîs ca copiii. HOGAȘ, H. 68.

2. tranzitiv A bate pe cineva trîntindu-l și tîrîndu-l pe jos. Se simțea acum vinovată față de el că din pricina ei a fost tăvălit în duminica aceea. PAS, Z. I 125.

3. tranzitiv A murdări, a păta, a mînji. Fata babei i-au răspuns: Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca acesta și să-mi tăvălesc mînuțele? SBIERA, P. 209. Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine... ista, de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui. ALEXANDRI, T. 274.
       • figurat A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu gîndește, Unde inima nu bate, Decît dup-o anumită și stupidă învoială. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.
       • reflexiv pasiv Privea mîhnit cum i se tăvăleau bunătate de covoare. VORNIC, P. 227.

4. tranzitiv (Cu privire la iarbă, la flori etc.) A culca la pămînt, a călca, a strivi. Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 278.