Ce înseamnă a se scărpina în cap sau în creștetul capului, la ceafă, după ureche?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se scărpina în cap sau în creștetul capului, la ceafă, după ureche": a face gestul scărpinatului, ca semn de nedumerire, necaz sau încurcătură; a fi nedumerit, încurcat, a nu-i conveni cuiva ceva

" Cu zambete admiratoare.
Unul se scarpina la ceafa,
Altul sta teapan ca un graf;"
Muzica de camera poezie de Cincinat Pavelescu

" Ma, ia scarile la rand,
Si le scarpina la gusi
Ca pe niste purcelusi,"
SCARILE poezie de Nicolae Bucur Manatorul

SCĂRPINÁ, scárpin, verb

I. reflexiv A potoli o mîncărime, rîcîind pielea cu unghiile sau frecîndu-și corpul de un obiect tare. Pisicuța... nu se putea scărpina și ea ca mine. HOGAȘ, M. N. 160. Dar pustia de purcea... Se scărpină de ulcea, Vărsînd leșia din ea. ȘEZ. V

15.
       • Expresia: A se scărpina în cap (sau în creștetul capului, la ceafă, după ureche) = a face gestul scărpinatului, ca semn de nedumerire, necaz sau încurcătură; a fi nedumerit, încurcat, a nu-i conveni cuiva ceva. Morarul s-a scărpinat la ceafă necăjit. SADOVEANU, M. C. 23. Se mai gîndește și iar se mai socotește, apoi se mai scarpină-n cap... de năcaz. RETEGANUL, P. I 60. S-a scărpinat în cap, stînd puțin la gînduri. CARAGIALE, O. III 41.
       • tranzitiv Îi sătura, îi scărpina sub bărbie. AGÎRBICEANU, S. P.

14.
♦ tranzitiv (Glumeț) A trage (cuiva) o bătaie. Pesemne te mănîncă spinarea, cum văd eu; și ia acuș te scarpin, dacă verb reflexiv:ei. CREANGĂ, A. 57.