Ce înseamnă a se împiedica la vorbă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se împiedica la vorbă": a gângăvi

" Si c`nd lene=a lor minte, data pe g`ndiri u=oare,
Se impiedica de-o munca ce-o cutremura =-o doare.
Fermeca i de-o ciripire lini=tita =i dulceaga,"
Liniste poezie de Alexandru Vlahuta

" Iarta-ma pentru durata zilei;
Nu pot impiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar sa te rog sa ma ierti pentru viermi,"
Umilinta poezie de Ana Blandiana

ÎMPIEDICÁ, împiédic, verb

I.

1. reflexiv (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «în») A se lovi (cu piciorul) de ceva care stă în cale (și a cădea), a se poticni; a se izbi de cineva întîlnit în cale. Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50.
       • (Poetic) Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul

– Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31.
       • reflexiv reciproc. S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242.
       • Expresia: A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele (din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități). A se împiedica la vorbă = a gîngăvi. Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104.
♦ figurat A da mereu în drum peste ceva sau cineva. Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337.

2. tranzitiv figurat A opri, a ține în loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva în cale, a nu lăsa să se facă (sau să se înfăptuiască) ceva. Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. istorie R.P.R.

7. Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. vezi 336.

2. tranzitiv A pune piedică la picioare, a lega picioarele din față sau cele din spate ale unui animal, ca să nu poată fugi. A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, despre 21. Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447.
♦ A pune opritoare la roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a înțepeni. Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155.

– Variantă: împiedecá (EMINESCU, O. I 146) verb

I.