Ce înseamnă a se găti ca de horă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se găti ca de horă": a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare

" Uscandu-mi gura si gatlejul,
Ma pun, si trag o hora lata.

"
Noaptea neagra poezie de Alexandru Macedonski

Trebui-ar cuvant mult mai mare la chip poezie de Anatol Codru

HÓRĂ1, hore, substantiv feminin

1. Dans popular romînesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mînă formînd un cerc închis; cercul format de dansatori. Zărim de sus cercul horelor, minunat inel de trupuri vii, unduindu-se în ritmul neobosit al cîntecelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 1/4. Un scrînciob împodobit cu brazi se învîrte, hora înflorită se leagănă-n soare. SADOVEANU, O. IV 383. Joacă fete și băieți Hora-n bătătură

– Ah, de ce n-am zece vieți Să te cînt, natură! IOSIF, vezi 79. Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lîngă el în horă. ISPIRESCU, L. 185. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el).
       • (Adesea urmat de determinări arătînd felul horei, regiunea în care se dansează sau locul de unde este originară) Hora mare. Hora într-o parte. Hora moldovenească. Hora săltată. Hora unirii.
       • figurat Luna era acum sus, înconjurată de o horă de aburi. SANDU-ALDEA, despre N. 203. Pe sus cocorii plîngînd se-adună Și-ncing în albastru o horă nebună. PĂUN-PINCIO, P. 47.
♦ (Popular) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. În ziua de Sîmpetru, feciorii din Mălini nu făceau hore. CAMILAR, TEM. 222. Ieșise hora în marginea satului, ca să fie păstorilor petrecere. Bacii cei bătrîni, cu saricile mițoase pînă în pămînt, stăteau răzemați în bîte, privind tineretul. SADOVEANU, forme J. 727. Din hora întreagă, mai rămăsese verb reflexiv:eo cîțiva flăcăi. BUJOR, S. 100. Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163.
       • Expresia: A ieși la horă = a se prinde prima dată în horă, la o vîrstă potrivită; a ieși la joc. A se găti ca de horă = a se îmbrăca cu hainele cele mai bune, de sărbătoare. Își potrivea șiragul de hurmuz la gît și un mănunchi de floricele pe cap. Se gătise ca de horă. BUJOR, S. 78.

2. Melodie, cîntec după care se dansează hora (1). Își puse în brîul verde un fluier de doine și altul de hore. EMINESCU, N.

5. Îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180.
       • (Poetic) Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39.

3. figurat Scandal, tărăboi. Să vezi ce-or să mai sară pe tine... Să vezi ce horă o să iasă. GALAN, Z. R. 393.

4. (astronomie) Coroană boreală. vezi coroană.

– plural și: hori (vezi limba română noiembrie 1953, 115, TEODORESCU, P. P. 647).