Ce înseamnă a se duce cu dumnezeu sau în plata, în știrea lui dumnezeu, în plata domnului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se duce cu dumnezeu sau în plata, în știrea lui dumnezeu, în plata domnului": a merge unde vrea, unde poate, oriunde

" Ce stapaneste neclintita,
Se duce vecinic negrabita
De la o lume la cealalta."
Sub stele poezie de Alexandru Macedonski

"
Fericita, o vei duce sub un cer de primavara,
Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos,"
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

DÚCE1, duc, verb III.

I. tranzitiv

1. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune într-altul.
       • Expresia: A duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare.

2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
       • Expresia: A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase. (familial) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase). A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri. A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul) la ceva = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (să facă ceva); a face ceva.
♦ intranzitiv (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
♦ intranzitiv figurat A avea drept rezultat.

3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; prin extensie a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gură.

4. A transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.

5. A-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
       • Expresia: A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte.

6. A îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
       • Expresia: A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat să nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru.

7. A purta războaie, lupte, tratative etc.

8. A depune, a presta o muncă.
       • Expresia: A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva.

9. A trage, a trasa linii.

II. reflexiv

1. A merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
       • Expresia: A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins) = a merge undeva repede, fără ocol. (popular) A se duce după cineva = a se mărita. A se tot duce = a merge fără încetare. A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde verb reflexiv:ea, unde poate, oriunde. A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea. Du-te-ncolo! = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva. (În imprecații) Du-te (sau ducă-se) dracului! (Substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo. (popular) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie.
♦ A colinda, a cutreiera (fără țintă).
♦ A pluti pe apă sau a zbura în aer.

2. (Despre vești, zvonuri etc.) A se răspândi, a se împrăștia.

3. figurat A trece; a dispărea.

4. A muri; a se sfârși.

III. intranzitiv A rezista la...

– latina ducere.