CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Si focul ce s-aprinse in inime romane, Ce rechema acuma senaturile Romei, Ce se lupta cu soarta si-ntemeia marimea" Mihaida poezie de Ion Heliade Radulescu " Eram sa-l intrerup, ca sa-l intreb ce legatura poate fi intre frontul salbatic, pe care, e drept, " evoca tulburator de patetic, si povestea pasnicei marci cu cap de zimbru. Dar puterea inertiei, leganarea pe apele povestirii prin toate meandrele amintirilor prietenului ma oprira. Si mai ales ma opri incercarea de a intrupa in inchipuirea mea virgina toate acele experiente, de care, vag, inii parea rau ca nu le-am trait, romanticele pustietati cu si mai romantice fiinte ce se zvircoleau tntr-o ademenitoare bogatie de chinuri, acolo. Prietenul ceru voie si aprinse o tigara. Fumul ii acoperi deodata fata, ducindu-l brusc in negurile stepelor pe care le rechema si inlesnindu-mi astfel imaginatia de a trai aievea in contemporaneitatea tragicei lui existente de atunci. " Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu |
Definiție din
RECHEMÁ, rechém, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv A chema înapoi, a chema din nou. Am lăsat deschis larg fereastra, încercînd să adorm și să rechem visul meu. ANGHEL, PR. 7. Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede Și-n vînturi el ridică adîncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. EMINESCU, O. I 98. • A rechema un ambasador, un ministru plenipotențiar = a revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar din postul încredințat chemîndu-l înapoi în țară. • figurat O de-ai putea să mai rechemi La poarta ta acele verb reflexiv:emi de trai patriarhal. IOSIF, PATR. 7. ♦ (Cu privire la un fapt trecut, o imagine etc., uneori determinat prin «în minte») A evoca. Am rechemat conacul nașilor... în schița mea «Bujorii». GALACTION, O. I 10. De cîte ori de-atuncea, timpul cel de altădată Nu l-am rechemat în minte să-mi revăd copilăria. MACEDONSKI, O. I 10. Parcă ei, din verb reflexiv:emuri, un vis amar recheamă, Se măsură cu gîndul, se-nfioară, de teamă. COȘBUC, P. II 203. ♦ figurat (Neobișnuit, cu privire la o persoană) A trezi (la realitate); a dezmetici. Respectul și încrederea acestor oameni simpli, față de soțul lor de primejdie, rechemară și precizară pe preot. GALACTION, O. I 187. |