Ce înseamnă a pune temelie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a pune temelie": a funda, a întemeia, a iniția, a începe

" Aibi o clipa de cain a, p`n-a nu intra-n morm`nt,

Pleaca- i fruntea =i-mbl`nze=te- i cugetare =i cuv`nt.
A surpa din temelie lumea vezi ca nu se poate,
Deci ast`mpara-te!..."
Scrisoare catra un batran poezie de Alexandru Vlahuta

" Domnul nu asculta in a lui orbie,
Sapele rastoarna vechea temelie.
Domnul si boierii intre ei se cert..."
Monastirea putna poezie de Dimitrie Bolintineanu

TEMELÍE, temelii, substantiv feminin Partea inferioară a unei construcții (edificiu, coloană, statuie etc.) prin care aceasta se sprijină pe teren; fundație, fundament, bază. Au rămas numai niște urme de temelii. SADOVEANU, O. VIII 220. Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii, Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187.
       • figurat Cosma încă din primăvară pusese temelia pregătirilor de nuntă. SLAVICI, N. I 88. Temelia dreptului și a slobozeniei nu piere în veci. RUSSO, O. 29. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M.

5.
       • Locuţiune adverbiala Din (sau pînă în) temelii (sau temelie) = de la (sau pînă la) bază, cu totul. Casa a ars pînă în temelii. STANCU, U.R.S.S. 85. Ai știut și totuși ai tăcut toată verb reflexiv:emea, făcu Laura spăimîntată de ceva ce-i zguduia inima din temelii. REBREANU,

I. 102.
       • Expresia: A pune temelie = a funda, a întemeia, a iniția, a începe. Impresarii... mulțămiți că au pus temelia teatrului național, se retraseră. NEGRUZZI, S. I 344.