Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PLÁTCĂ1 substantiv feminin (În expresie) A intra (în) platcă = a pierde o partidă la jocul de cărți; prin extensie a trebui să plătești o datorie. Stau tăcuți, pînă ce sfîrșeau cărțile din mînă, iar la urmă izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. despre ZAMFIRESCU, R. 202. Am intrat în platcă de 250 limba franceza , căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 537. Trii sări de-a rîndul de cînd pierd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu intru platcă. ALECSANDRI, T. I 73. A pune (pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. La un joc ce a făcut, am pus-o platcă... și se scoală, zicînd că ea nu plătește, că nu mai joacă. BOLINTINEANU, O. 367. A rămîne platcă = a rămîne de rușine, a se face de rîs. Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă. ALECSANDRI, T. 1413.
