Ce înseamnă a pune piciorul pe grumazul cuiva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a pune piciorul pe grumazul cuiva": a robi, a subjuga pe cineva

" Piatra frunzei,
La grumaz —
Piatra de-olmaz,"
Asadar poezie de Anatol Codru

" Vin’, iubite! Cungiura-voi
Cu-al meu brat al tau grumaz
Si lipi-voi a mea fata "
Muresanu poezie de Mihai Eminescu

GRUMÁZ, grumaji, substantiv masculin

1. (La oameni și la animale; uneori la plural cu valoare de sg.) Partea trupului care leagă capul de trunchi (vezi gît); (în special) partea dindărăt a gîtului (vezi ceafă, cerbice.). Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153. Grumazul lui Duman prinde să lucească de sudoare, jugul îl frige. GÎRLEANU, L. 38. Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz. EMINESCU, O. IV 77.
       • (În legătură cu ideea de robie) Iobagi și clăcași, maghiari și romîni

– Dar același bici și aceiași stăpini. Același cuțit înfipt în grumaji. TULBURE, vezi R. 37. Nu port pe grumaz urmele lanțului. BENIUC, vezi

2.
       • (Metaforic) Muncitorii abia așteaptă să se avînte pe grumajii tractoarelor, abia așteaptă să dea drumul atîtor motoare; numai să crească lanurile. CAMILAR, TEM. 106. Munții se-ncalecă, grumaz peste grumaz, pînă în slava cerului. DELAVRANCEA, T. 184.
       • Expresia: A ține (sau a lua, a prinde, a cuprinde) pe cineva (de sau pe) după grumaz vezi după. A-și pleca grumazul în fața (sau sub piciorul) cuiva = a se umili, a se lăsa robit, asuprit (de cineva). Norodul și-a plecat iar grumazul sub piciorul păgînului. SADOVEANU, O. I

6. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. Ești nădejdea țării, Scut unui popor, Și-ți îndoi grumazul, Frîngi mîndria lor? TOMA, C. vezi 101. A pune piciorul pe grumazul cuiva sau a îndoi grumazul cuiva (în jug) = a robi, a subjuga (pe cineva). Acești păgîni s-au prefăcut; este chip de înțelegere între ei și noi, mai ales de cînd ismailitenii și-au pus piciorul pe grumazul lor. SADOVEANU, N. P. 254.

2. (Rar) Gîtlej. Un nod amar îl strînse în grumaz. CAMILAR, N. I 158.

3. (Popular) Partea mai îngustă a unor obiecte (care corespunde gîtului omului). Grumazul coasei. ▭ Între foi de nuc alături, lîngă fruntea lui de ceară, Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioară. GOGA, P. 70.

– plural și: (învechit) grumazi (BART, S. M. 84, CREANGĂ, P. 316, NEGRUZZI, S. I 145), (substantiv neutru) grumazuri (CAMILAR, T. 13).