Ce înseamnă a pune pe cineva la coteț?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a pune pe cineva la coteț": a pune pe cineva la îngrășat

" Il facea pe-aeroplanul.
Langa un cotet tihnit

Puii i-au strigat in cor:
„Nu te fa... Ca n-ai motor!“"
Hultanul poezie de Grigore Vieru

" De pungas fara pareche.
Da tarcoale la cotet ,
Ciufulit si-asa la iet, "
Zdreanta poezie de Tudor Arghezi

COTÉȚ, cotețe, substantiv neutru

1. Adăpost pentru păsări, porci sau cîini, făcut din scînduri sau zid; coteneață. vezi poiată, găinărie, cușcă. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui. DUMITRIU, vezi L. 24. Buna îngrijire ce da găinilor și tutulor paserilor de la cotețele împărătești ăjunse de poveste. ISPIRESCU, L. 184.
       • Expresia: A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat. Te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi. CREANGĂ, P. 330.
       • figurat închisoare. Căpitane de județ, Nu mă mai ținea-n coteț Pentr-un pui de murguleț. TEODORESCU, P. P. 299.

2. Îngrăditură rotundă, servind drept capcană de pescuit, făcută din nuiele sau din bețe de stuf împletite cu papură și avînd o deschidere îngustă, întoarsă înăuntru (astfel ca peștele, o dată intrat în ea, să nu mai poată ieși). Pescarii puneau cotețe pentru pește pe care le întăreau cu saci de pămînt puși la fund. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Aprinde pește cu cotețe, coșuri.

I. IONESCU, despre 56.

– plural și: (rar) cotețuri (CAMILAR, N. I 26).

– Variantă: coteáță (ALECSANDRI, T. 264) substantiv feminin