Ce înseamnă a pune cuiva călușul în gură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a pune cuiva călușul în gură": a astupa gura, a tăia vorba cuiva

" Tovara=ului credincios =i bl`nd...
Iar calul, nemi=cat =i el de teama
Sa nu-i alunge visul prea cur`nd,"
Doi prieteni poezie de Stefan Octavian Iosif

"
Tot mai mult grumazul calului se pleaca;
L-a uitat stapanul, ieslea e departe. "
Vremea rea poezie de Vasile Demetrius

CĂLẮU, călăi, substantiv masculin

1. (În vechile orînduiri) Bărbat însărcinat cu execuția osîndiților la moarte; gîde. Călăul, regelui mai reteza pe buturugă Cîteva capete de răsculați. BOUREANU, S. P.

7. (în forma regională calău) [Domnul] striga: Gios pe covor, Tăiați-i capul din zbor». Un călău se răpezea, Iataganu-și netezea. ALECSANDRI, P. P. 182.

2. figurat Om rău care supune pe cineva la chinuri, la torturi; tiran, ucigaș. Râscoală-ți copiii viteji ca titanii! Ca fiara, în care înfipt-ai cuțitul, Călăii să urle, să-și lepede anii De pradă și lene,

– să-și vadă tiranii, Prin lacrimi sfîrșitul. NECULUȚĂ, Ț. despre 108. Cum de s-au îndurat părinții mei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău ca acesta! El are să mă piardă. SBIERA, P. 277. [Lăpușneanu] își dete duhul în mînile călăilor săi. NEGRUZZI, S. I 165. figurat Deznădejde fioroasă... Mi-ai fost soră prea iubită și mi-ai fost și crud călău. MACEDONSKI, O. I 94.