Ce înseamnă a plăti cuiva cu dobândă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a plăti cuiva cu dobândă": a se răzbuna pe cineva cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință

" Numai eu sunt vinovata,
Numai eu voi plati luni.

"
Duminica poezie de Ana Blandiana

" Ce-avem iti dam cu bucurie,
Dar vei plati si tu chirie...
Cantand intreaga vara!"
Furnica si greierul poezie de Cincinat Pavelescu

PLĂTÍ, plătesc, verb IV.

1. tranzitiv A achita contravaloarea în bani a unui bun obținut. Voi mie mi-ți plăti numai vinul și brînza. SADOVEANU, O. VIII 259. Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet CARAGIALE, O. II 161. Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face, ba încă sînt bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218.
       • figurat Dar dacă mă găsea [jupînul] pe uliță, plăteai dumneata pielea mea? CARAGIALE, O. I 56. Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 139.
       • Expresia: A plăti oalele sparte vezi oală.
♦ A achita un impozit, o obligație etc. Ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. IIII 39.
       • figurat (Complementul indică un abstract; adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și desemnînd instrumentul) A răscumpăra. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor. EMINESCU, N.

12. Sînt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri. ALECSANDRI, P. I 125.
       • intranzitiv Pierduse mai mult decît putea plăti. DUMITRIU, N. 114.
♦ reflexiv A lichida o datorie (morală), a se achita, a scăpa de o obligație, a-și încheia socotelile cu cineva. Eu îi sînt dator lui Costică o scrisoare; sper să mă plătesc săptămîna asta. CARAGIALE, O. VII 61. Amiciția ce mi-arătați mă atinge atît, că nu voi putea niciodată cu nimic să mă plătesc. BOLINTINEANU, O. 532. Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 284.

2. tranzitiv A da (bani), a achita plata pentru un serviciu făcut, pentru folosirea unui obiect. Dă-ne ceva să mîncăm; plătim oricît, numai să fim mulțămiți. HOGAȘ, DR. 83. Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai cîte un sorocovăț pe lună. CREANGĂ, A. 16.
♦ (Cu privire la persoane) A achita un salariu; a da o sumă de bani (dinainte stabilită) pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Fetele sînt folosite la munci pentru care un bărbat, plătit de două ori atît, ar fi prea scump. BOGZA, Î. 46. Să stea omul trei zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? ISPIRESCU, L. 44.

3. intranzitiv A merita un anumit preț, a valora. Și-n vîrful cîrligului, Sub mîna scutarului, Este-o piatră nestemată Ce plătește lumea toată. ANT. literar popular I 513.
       • (Subiectul este un abstract) Pe arșițele iestea o răcoreală ca asta mult plătește! CREANGĂ, P. 205. El simțea că o oră lîngă ea ar plăti mai mult decît toată viața. EMINESCU, N. 74.
♦ reflexiv pasiv (Popular) A avea preț, a se vinde cu preț bun. Mergînd mai departe a întîlnit pe alt om și iarăși l-a întrebat de se plătesc boi ca ai lui la tîrg. SBIERA, P.

2. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd, Vacile cum se plătesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 97.

4. tranzitiv (Popular, despre ființe) A fi în stare de... a fi verb reflexiv:ednic să...; a prețui. Cine știe ce-o fi și ce-o plăti calul acesta. RETEGANUL, P. I 70. Am îmbătrînit cu arma în mînă, ș-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd își apără țara și neatîrnarea lor. ALECSANDRI, T. I 16.
       • intranzitiv Un cal negru dobrogean, Un cal sprinten voinicesc... Plătea cît un cal domnesc. ALECSANDRI, P. P. 73. (Exp r.) A nu plăti nici (cît) o ceapă degerată (nici două parale sau nici doi bani) = a nu avea nici o valoare.