Ce înseamnă a păstra ceva ca pe niște moaște?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a păstra ceva ca pe niște moaște": a păstra cu mare grijă

" Pe Ia chindii se iscau alte rinduri de rapitoare, carora li se facuse foame si primisera instiintari misterioase despre comoara de carne din inima junglei. Trebuia sa intimpinam valul de asalt al cioacelor bautoare de oua crude, care soseau smerite ca niste maicute, al vindcreilor sprijiniti pe vint, al heretilor fulgeratici.
Eram nevoiti sa minam devreme la culcare in volierele inalte cirdurile de fazani, caci acum incepeau sa iasa din scorburi ciuvicile cobitoare, cucuvaile holbate, bufnitele cu moate atimate de ureche, toate lacome de pui fragezi si mult mai greu de rapus in jocul de umbre ce urma amurgurilor.
De acum se pornea alt razboi, cu lumea beznelor si forfota intunericului: jigadini stirnite de intensul farmec raspindit din vulcanul de viata adormit sub paza sirmelor. Soseau liote de lighioane lihnite, jinduind cruziciuni. Vulpi cu pasi de pisla, ademenite din hatisuri, paraseau prudenta si-si incercau norocul dind tircoale volierelor. Le gaseam urmele si nu ne lasam pina nu Ic stirpeam pina la al noualea neam. Viezuri, cu ponosul de lenesi, prasiti in malurile riului, si-au lasat blanurile pe gardurile noastre. Nevastuici baltate, cu muscatura veninoasa, incercau sa se mladieze prin gaurile pinzelor de fier. Dihori nerusinati scormoneau pe sub uluci. Sobolani, soareci, guzgani, ciufi zgiiti, huhurezi hohotitori si citc alte jivini nestiute veneau, se furisau ca intr-un pelerinaj la locurile sfinte, pline de ispita unor ospete fericite. Din strafundurile desisurilor se prelingeau pisici salbatice, cu blani fumurii dungate cu negru si capete mari, rotunde."
Sezon mort poezie de Vasile Voiculescu

" Aduceau citeodata si puiendri nedeprinsi bine la joc, sa-i invete cu lumea.
Pe ursuletii astia ii purtau cu moate de liinica rosie in frunte si fioncuri de panglicute la git, sa nu-i dioache, si ii ciomageau cu asprime pentru orice greseala si neascultare.
Tuturor le era mila, dar nimeni nu se amesteca: asa era rinduiala. "
Poemul Hanului cu Ursi poezie de Vasile Voiculescu