Ce înseamnă a o ticlui bine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a o ticlui bine": a-și potrivi spusele pentru a le da aparența de adevăr

" Dar parca era un facut: niciodata ursul nu pricinuise atitea stricaciuni ca in vremea cit mosul s-a indeletnicit cu punerile lui la cale. S-ar fi crezut ca fiara stia ce o asteapta si isi lua ramas bun de la cirezi.
intr-o noapte fara luna prielnica ursului, unchiasul a dat drumul tainelor. A intrat pe intuneric in slonul de valatuci, unde nimeni nu avusese ingaduinta sa mai calce. Ciobanii mincau si dormeau pe-afara. Acolo a atitat focul mocnit pe vatra in stinga. Lipita pe peretele din fund al odaii, alcatuise pe ascuns o iesle acoperita cu o piele de vita sub care misca ceva. Batrinul se abatu de ticlui mai bine pielea peste lada ieslei si o potrivi cu coarnele in afara.
Apoi iesi sa aduca pe rind, cite unul-unul, pe cei sapte boari, care i se supuneau tacuti. Ei se rinduira muti, in laturile celui de al saptelea, vataful, ramas in mijlocul lor."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

TICLUÍ, ticluiesc, verb IV. tranzitiv

1. A aranja, a așeza, a întocmi, a înjgheba. În curtea lor, sau pe un loc viran, cu răchită adusă din balta de la Fundeni, ticluiau mustăria. PAS, Z. I 170. Cînd au scos afară toată zestrea, flăcăii... ticluiesc lăvicerile ș-apoi pernele. SEVASTOS, N. 161. Să trecem înainte, uitînd miniaturile scălîmbate și ticluite de prin cărțile didactice ale secolului de mijloc. ODOBESCU, S. III 167.
♦ figurat A pune la cale (potrivind, inventînd, născocind). Fără Lazăr în curtea sa, Filică și-ar fi făcut de cap, și ar fi ticluit și mai bine și mai nestingherit uneltirile. MIHALE, O. 162. Deși ar fi putut să ticluiască un șirag de amănunte... îl rodea totuși ambiția acuma să se documenteze. REBREANU,

I. 59. Se înșela singură, ticluind după plac alte gînduri. CONTEMPORANUL, VIII 195.
       • Expresia: A o ticlui (bine) = a-și potrivi spusele pentru a le da aparența de adevăr. E greu să te deprinzi a minți pe alții; după ce te-ai deprins o dată, n-ai să-ți mai bați capul cum s-o ticluiești. SLAVICI, N. II 259.

2. A compune, a redacta (repede, ușor). Aplecat pe-o masă în cancelarie, ticlui pe-o carte poștală următoarele rînduri. MIRONESCU, S. A. 128. Un scriitor de talent poate oricînd să ne ticluiască un bun articol serios. VLAHUȚĂ, O. A. II 234. Deocamdată, însă, Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date. SLAVICI, N. I 201.