Ce înseamnă a o plesni bine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a o plesni bine": a spune cuvinte care se potrivesc cu situația, cu momentul

" de gatita-am strans oleac ,
de plesni ca un dovleac;
a zgait ochii la mine"
Iancu Tiganul poezie de Nicolai Costenco

"Dar el mereu pe d�nsul pietre toarnă
P�n- năduşit plesni acel centaur.
Trecu-nainte două lăncii scurte "
Fata-n gradina de aur poezie de Mihai Eminescu

PLESNÍ, plesnesc, verb IV.

1. intranzitiv A crăpa cu zgomot, a se despica (și a se sparge) în urma unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variații de temperatură etc. Un foc uriaș ținea cîteva zile, pînă ce stîncă devenea incandescentă. Atunci aruncau asupra ei. mari cantități de apă. Piatra plesnea. BOGZA, Ț.

14. A plesnit cazanul! Afurisitul de Palac, iar a dat presiune prea mare la abur. DEMETRIUS, C. 39. Crengile-n flăcări plesnesc, se-ndoaie. BELDICEANU, P. 60.
       • (Despre ființe sau despre părți ale corpului, de obicei prin exagerare) E voinic, aproape să plesnească. BOGZA, Ț. 32. Suflă în tăciune pînă îi plesnește coșul pieptului, C. PETRESCU, Î. II

3. Fracul îl strînge de-i plesnesc ochii, dar croitorul încredințează că parcă e leit pe trupul său. NEGRUZZI, S. I 238. (În imprecații și jurăminte) Plesnire-ar acolo unde a fi cine m-a învățat să țin arcușul, REBREANU,

I. 17. Să-mi plesnească ochii dacă am verb reflexiv:ut s-o rup. ALECSANDRI, T. 148.
       • Expresia: A plesni de... = a fi (prea) plin de....; figurat a crăpa (5). Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare. REBREANU, R. II 90. Cînd doamna îi puse inelul de matostat, plesnea de trufie. DELAVRANCEA, O. II 99. Era bun, de treabă, harnic și cinstit, de plesneai de ciudă. RUSSO, S. 28. A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine. îmi plesnește obrazul de rușine cînd gîndesc cum am să mă înfățoșez înaintea femeii celeia cu vorbe de-acestea. CREANGĂ, P. 172.
♦ (Despre abcese) A se deschide, a se desface, a sparge. A plesnit furunculul.

2. intranzitiv (Despre învelișuri, benzi și fire) A se rupe brusc prin presiune din interior, prin încovoiere sau prin întindere. Soldatul Omir întinse gîtul să-i plesnească vinele. C. PETRESCU, Î. II 46. Încheie învârtită cu o apăsare zdravănă de arcuș, încît îi și plesnește o strună la vioară. REBREANU,

I. 16. Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. I 113.
       • tranzitiv (Rar) Gruia... Tare ca un leu răcnea, Legăturile-și plesnea. La TDRG.

3. intranzitiv A izbi un obiect (sau numai aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici, producînd un zgomot șuierător; a lovi, a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul. Începu a plesni din degete, chemînd pe cinele cel uriaș. SADOVEANU, P. S. 37. Surugiii plesneau din biciuște. C. PETRESCU, A. R.

9. În mare bucurie și zîmbet, a plesnit din buze cu încîntare și fericire. POPA, vezi 216.
       • (Instrumentul este subînțeles) Surugiii... au încălecat și, chiuind și plesnind, au purces într-un galop furios. NEGRUZZI, S. I 307.
       • Expresia: Cît ai plesni din bici = într-o clipă, pe dată, imediat. Se scula-n revărsat de zori, și cît ai plesni din bici,

– casa pahar. VLAHUȚĂ, O. A. II 274.
       • tranzitiv Plesnea apa cu vîslele. DUMITRIU, P. forme 25.

4. tranzitiv A izbi, a lovi, a bate. Palma grea... a plesnit cu sete obrazul bătrînului. VORNIC, P. 17. Dacă-l plesneam, poate-l omoram și înfundam temnițele. REBREANU,

I. 37.
       • (În contexte figurate) Un glas de aproape îl plesni peste față cu o veselie dușmănoasă. DUMITRIU, N. 178. Vorbele grele ce o plesneau în fața oamenilor o chinuiau. rebreanu,

I. 58. Neobrăzarea asta l-a plesnit peste ochi, ca o palmă. POPA, vezi

11.
       • Expresia: A plesni (pe cineva) în pălărie vezi pălărie. Unde-o plesnește (sau plesnești) și unde crapă, se spune atunci cînd se obțin cu totul alte rezultate decît cele așteptate; unde dai și unde crapă, vezi crapă. Ei apoi! unde-o plesnește și unde crapă, zic eu în gândul meu. CREANGĂ, A. 45. (intranzitiv) A-i plesni cuiva prin minte (sau în cap) = a-i veni cuiva pe neașteptate o idee neobișnuită sau bizară, a-i da prin. cap. Nici prin gînd nu-i plesnea că întru aceasta era o viclenie. ISPIRESCU, L. 63. Se zice că diavolului... i-ar fi plesnit în minte această obscură idee. EMINESCU, N. 55. Atunci am văzut scriind fiecare cum îi plesnea în cap. NEGRUZZI, S. I 340. A o plesni bine = a spune cuvinte care se potrivesc cu situația, cu momentul. Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură! CREANGĂ, P. 33.
♦ A atinge pentru a mișca, a deplasa. A strunit caii, a sărit de la locul lui, a încărcat buclucurile noastre și merindea, a sărit iar pe capră și și-a plesnit cușma pe ceafă. SADOVEANU, O. A. II 217.
♦ reflexiv A se izbi cu zgomot de un obiect. Stoluri de fluturi, insecte mici. se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251.