Ce înseamnă a lua potecuța înapoi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a lua potecuța înapoi": a se întoarce, a face cale întoarsă

" De cum se face ziua si scot manzat-afara
S-o man pe potecuta la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vara,"
Zburatorul poezie de Ion Heliade Radulescu

" Si a treia ispita i se varsa acum in maruntaie: a mincarii si a bauturii inchipuirile tuturor bunatatilor de frupt, care dau gust vietii, ii revenira deodata cu izuri in nari si bale in gura Muierea i le intindea, imbiindu-l cu mina ei sidefie nu se mai putu tine. Diavolii il impinsera in tinda hanului, gata sa bata in obloane. Ridica, pierdut, ochii: pe paretele cu varul aprins de in-tiiele raze strajuia amenintator nu Mihai, ci un arhanghel, pe cal alb. ingrozit, se trase inapoi si o lua la fuga, pipaindu-si ciocanelul. Rataci citva timp la intamplare, aiurit, cind il intimpina o biserica, in pridvorul careia afla liman. Cazut pe lespezi, cu ochii la grozaviile judecatii de apoi ce se desfasurau zugravite pe pareti, izbuti sa se aline. Rasarea soarele, si lumina marc il spala si pe el. Se scula si grabi spre manastire. Trecu prin obor, printre chiristegii, abagerii, opincarii, pielarii si alte dughene de tot soiul, unde baietii de pravalie spinzurau sub soproane caciuli, cizme, salvari, basmale, briie, ghebe, ipingele Izul de brad al seindurilor ridicate in stive, culorile pestrite ale stamburilor ii furara ochii si-i molcomira gindurile. La iesirea din oras spre Pantelimon se opri la o circiuma. isi aminti de sticlele ce trebuia sa ia de la Valenta. Intra si cumpara doua clondire de rachiu, carora le dete drumul in buzunarele rantei: greutatea lor, de o parte si de alta a trupului, o simti ca o cumpaneala; si porni mai departe.
Drumul, inca asternut cu roua, il cobori in valea bahnoasa unde pasteau cirezile Ghiculestilor, al caror palat stralucea din acoperisuri prin frunzisurile parcului. Nu se grabea. Ajunse la potecuta ce se abatea la dreapta si intra sub coviltirele codrului Vlasia il inghiti.
Ispita muierii trecuse ca o furtuna Aici, in padure, invie insa cealalta, a banilor. Daca nu s-ar mai intoarce la manastire? De ce se cuvine adica unui puturos de staret atita banet? Pe cind el lesne ar putea lua calea Galatilor, si de acolo, pe o corabie, la Atos ori la Ierusalim. Diavolul insa nu mai avea puterea cu care-l plesnise la inceput, si cuviosul il dovedi usor: ce sa faca pina la urma cu aurul? Cum sa inalte, macar chiar pe locurile sfinte, o biserica din bani cu pacat? Caci pe altceva nu se pricepea sa-i cheltuiasca Mai bine astepta: sarpele lui din chilie are sa-i aduca aurul trebuitor. De-ar scapa mai repede de asta care-l tulbura Si iuti pasii"
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

POTECÚȚĂ, potecuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui potecă (1). Strigă-l, strigă-l, zău, măicuță, C-apucă pe potecuță Să-și caute altă drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 98.