Ce înseamnă a lua pe cineva la trei parale?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a lua pe cineva la trei parale": a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut

" De dragoste inf lacarata sub umbra ta ce-l infasoara,
Din om ce este-l faci sa para ca santu Gheorghe de maret
Si tremura sarmana fata sub buza lui de indraznet."
Padurea poezie de Alexandru Macedonski

" Iar toata poezia cui sens ar vrea sa-i cate
Mai limpede sa-i para citita de-a-ndarate.
De-o scrii sa fie pleava in spulberarea vremii,"
Slavit e versul poezie de Alexandru Vlahuta

PARÁ2, parale, substantiv feminin

1. Veche monedă divizionară, a cărei valoare a variat după epoci; (astăzi la plural sau în expresii) ban de valoare neînsemnată (vezi gologan). Avea în chimir puține parale mărunte de argint și a băut vin de acele parale. SADOVEANU, P. J. 522. Nu căpătase niciodată o para mai mult decît îi trebuia. CARAGIALE, O. III 60. Supt Mircea cel Bătrîn tot soldatul primea pe zi cîte doi bani roșii care fac 13 parale. BĂLCESCU, O. I

15.
       • Expresia: A nu avea (nici o) para sau a fi, a se afla fără (nici o) para (chioară sau frîntă) = a nu avea nici un ban. Se afla omul la bătrînețe împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate și el n-avea para frîntă, neinite cu ce să le înzestreze. CARAGIALE, O. III 199. Prin scrisoarea din 5 aprilie... îmi dai comisioane pe cari cu părere de rău nu le pot face pînă a nu primi bani de la tine sau de-acasă, căci acum mă aflu fără para. BĂLCESCU, la GHICA, A. 503. A lega paraua cu zece noduri vezi lega (I 3). (În legătură cu «a da socoteală», «a achita», «a plăti») Pînă într-o para sau pînă la (o) para = pînă la ultimul ban; fără să lipsească nimic, exact. Nu mai datora nimănui nimic; achitase pe Lambrino pînă într-o para. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Se dă dator să plătească pînă la para. CARAGIALE, substantiv neutru 84. (În legătură cu evaluări bănești) Ca o para = fără discuție, sigur, clar, neîndoielnic. O moșie, care face 250 de mii de lei ca o para. CARAGIALE, O. II 23. (Familiar) A ști cîte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința cuiva, a ști că nu prețuiește mult, că nu-i mare lucru de capul lui. A face (pe cineva) de două parale = a spune cuiva vorbe grele, a-l ocărî strașnic, a-l batjocori, a-l face de rîs. A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut, a-i face mustrări, a-l lua din scurt.
       • Cinci parale = monedă, astăzi ieșită din uz, care valora a douăzecea parte dintr-un leu. Întinzînd în întuneric pumnul în care strîngea gologanul, ea suspină: «numai... cinci parale!». VLAHUȚĂ, N. 112.

2. (Familiar, mai ales la plural ) Bani; avere în bani. Nu verb reflexiv:eau să se simtă ce am cu mine, ca să nu ispitesc pe nimeni. Dac-ar fi paralele mele, n-aș zice nimica. Mi le ia și pace bună! Dar îs paralele lui. SADOVEANU, B. 128. Tu totdeauna ai fost băiat cu parale. Ai avut bani de cînd te știu. CAMIL PETRESCU, N. 43. Țara geme-n angarale, Vodă numără parale. literar ANTIMONARHICĂ 110.
       • Expresia: (Familiar) Face parale = merită să fie apreciat, are valoare, e bun, frumos. Acuma-i verb reflexiv:emea să ne grăbim. Acuma face parale calul bun și prietinul statornic. SADOVEANU, O. I 512. Nu face parale sau nu face nici o para (chioară) sau nici două parale = este lipsit de valoare.