Ce înseamnă a lua pe cineva la depănat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a lua pe cineva la depănat": a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală

" Acolo vei ajunge in Marea Noapte, greu
De ginduri, de nelinisti, de-adinca-nduiosare.

Ma vei urma… Cuvintul va depana domol
Povestea fara nume a nuntii subterane;"
Pentru marile Eleusinii poezie de Ion Barbu

" Auzisem ca strabunicul tatei o rapise din Constantino-pol, unde fusese cu treburi de ale cirmuirii. Mai stiam ca avea mladieri de serpoaica si patima de dans.
Eram foarte copil, cind am cunoscut un frate de al strabunicului, mort si el la virsta de 95 ani. Pare ca-l vad. Sprincenele albe si stufoase ii acopera ochii vineti. Mi-l amintesc cu figura roscovana, cu pletele albe, cu caciula de astrahan trasa bine pe frunte, cu un sir de matanii, ce spunea ca le are de la Sfintul Munte. Le depana pe degetele ingalbenite de tabac prizind dintr-o frumoasa tabachere de abanos cu sidefuri mici, in litere cirilice
Era ultimul Fendulescu, nume derivat din Efendi, ce-l purta inca de la stapinirea turceasca sub care taica-su fusese zapciu ; apoi intitulat ca �boier de neam", titlu ce s-a pastrat la unele rude."
Terase albe poezie de Agatha Bacovia

DEPĂNÁ, deápăn, verb

I. tranzitiv

I. A înfășura firele dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc.; a face firele scul, desfășurîndu-le de pe un ghem sau de pe un fus. Își deapănă tortul Din care și-or țese lelițele portul. DEȘLIU, G. 47. Lelea Fira sta, Gheme depăna. COȘBUC, P. II 142. Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala. CREANGĂ, O. A. 299.
       • figurat Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești verb reflexiv:eo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.
       • absolut I-a mai dativ.. o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91.
       • reflexiv figurat Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvîrlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrîni, fuse uriașe pe care se deapănă vîntul. GÎRLEANU, L.

9.
       • Expresia: A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt, a trage o săpuneală. De-amu, bine că mi-ai spus; laspe mine, că ți-l iau eu la depănat! CREANGĂ, A. 56.

II. figurat

1. (Cu privire la unități de timp, la idei sau la expuneri de idei care se succed în șir neîntrerupt) A desfășura, a înșira. Cîțiva oameni par că și-ar depăna amintirile, pronunțînd cuvinte și fraze fantastice. BOGZA, C. O. 305. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești. BUJOR, S. 31. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea. CARAGIALE, O. III 232. Să-ncep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184.
       • reflexiv Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Se depănau pe dinaintea ochilor zilele de mîine. PAS, Z. I 313. Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cîntec ce sporește, mai larg, tot mai sonor. VLAHUȚĂ, O. A. I 56.
       • reflexiv pasiv Cîțiva comeseni se așezaseră in largi fotolii de trestie și se depănau banalități curente. CAMIL PETRESCU, U. N. 108.

2. A parcurge (un drum, o distanță). Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, vezi 63. Deapănă kilometri între ușă și fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 110.
       • intranzitiv (În expresie) A depăna din picioare = a umbla mișcînd repede picioarele. Își îndesau în cap pălăriile bortite... și prindeau să depene iute din picioarele goale, luînd cărarea tîrgului. SADOVEANU, P. S. 79.