Ce înseamnă a învăța pe cineva minte?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a învăța pe cineva minte": a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai rațional

" Punct mai negru pe cer neala orizontului rotund,
Fara om ca sa-i dea suf let, fara minte sa-l conduca
Peste unda latratoare de la crestet pan-la fund."
Vaporul mortii poezie de Alexandru Macedonski

" Ce vad ochii, te sfasie.
Intre minte si prostie
S-a scurtat orice distanta. —"
Rondelul Frantei burgheze poezie de Alexandru Macedonski

MÍNTE, minți, substantiv feminin

1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect.
       • locuțiune adjectiv Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; prin extensie înțelept.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit.
       • Expresia: Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecata normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică.
♦ Gând, cuget; imaginație; memorie.
       • Expresia: A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-o dată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva.

2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință.
       • Expresia: A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia.
♦ Inteligență, istețime, iscusință.
       • Expresia: A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar.

3. Imaginație, fantezie.

– latina mens, -ntis.