 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " Usa se deschise-atuncea, si-njurand de dumnezei, Un bacan cu ceafa groasa, mirosind a bautura, Puse-o lunga sarutare pe-ofilita ei figura..." Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski " Luna vorace a carei privire In ceafa si-acum o mai port. Si voua, cioburi scrasnind de icoane," Va multumesc poezie de Ana Blandiana |
| Definiție din
CEÁFĂ, cefe, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Partea de dinapoi a gîtului. vezi cerbice, grumaz. Cățel boieresc... arogant cu cei desmoșteniți și gata să le sară în ceafă cînd îi prindea pe lîngă poarta de serviciu. GALACTION, O. I 302. Tu să știi că eu dorm iepurește, și, pe lîngă iști doi ochi, mai am unul la ceafă. CREANGĂ, P. 5. E ros ca ceafa boului de jug. PANN, P. vezi I 146. ♦ Expresia: (Să te văd) cînd mi-oi vedea ceafa = (să nu te mai văd) niciodată. Rămînere-aș păgubaș de dînsul... și să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa. CREANGĂ, P. 227. A întoarce ceafa (cuiva) = a nesocoti (pe cineva), a desconsidera (pe cineva), a-i întoarce spatele. A face ceafă = a se îngrășa. 2. Partea de dinapoi a capului. Cu ochii verzi sub pălăria dată pe ceafă, umbla cu mîinile în buzunarele unor pantaloni... cîrpiți. DUMITRIU, N. 234. Stă treaz, cu pumnul sub ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. Unul cu pălăria naltă pe ceafă și cu mîinile unite pe spate. EMINESCU, N. 37. |
