Ce înseamnă a intenta un proces?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a intenta un proces": a da în judecată pe cineva

" Dornic de singurul loc la care mai pot visa.

Vreau sa ajung la pacea mea finala,
La un proces intentat mortii ne-nchise
Pentru acei care mai lupta cu sine"
Doar timpul poezie de George Constantin

"Nu zic... înţeleg prea bine cum îi treaba asta toată.
Ai avut proces la curte, petiţiuni ai scris ades
"
Minte si inima poezie de Mihai Eminescu

PROCÉS, procese, substantiv neutru

1. Mersul, desfășurarea sau evoluția unui fenomen, a unui eveniment etc.; transformare succesivă în starea unui lucru; prefacere. Fără îndoială că și în procesul de creație... sensibilitatea artistului este de o importanță foarte mare. vezi limba română decembrie 1950, 185. Întrecerea

– vorbi mai departe Andrei

– înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. Se pot urmări diferite procese tehnologice, cum adică dintr-o bucată de oțel a ieșit o cheie franceză,

I. BOTEZ, ȘC. 223.
♦ Șir de operații sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare sau o transformare fizico-chimică.

2. Pricină supusă dezbaterilor unei instanțe judiciare. De cinci sute de ani cele două sate se judecă și procesul trece din generație în generație. BOGZA, C. O. 298. Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179. Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stîrnise tot tîrgul.

I. BOTEZ, ȘC. 96. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. BUJOR, S. 146.
       • Proces de conÈ™tiință vezi conÈ™tiință.
       • Expresia: A face (sau a intenta) (cuiva) proces = a da (pe cineva) în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica sever (pe cineva sau ceva). Fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu era un model. C. PETRESCU, C. vezi 95. A-i face cuiva proces de intenÈ›ii = a învinui pe cineva pentru intenÈ›ii pe care nu poÈ›i dovedi că le-a avut. A-È™i face proces de conÈ™tiință = a-È™i analiza (regretînd) anumite atitudini sau acÈ›iuni; a se căi (de ceva).

3. Compus: proces-verbal = a) act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt. La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate. B. O. 1953,

5. Am întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA,

I. 206. Furierii, căpitanii, încheiau procese-verbale, dădeau și luau în primire. SADOVEANU, O. VI 271; b) act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărîrile unei adunări constituite. În procesul-verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenți la ședință. STAT. GOSP. aAGR. 22.

– plural și: (învechit) procesuri (NEGRUZZI, S. I 44).

– Variante: (învechit) proțés (NEGRUZZI, S. I 303, COGĂLNICEANU, S. 218, RUSSO, S. 160), (regional) procést (DUMITRIU, B. forme 19, matematică FOLK. 250) substantiv neutru