Ce înseamnă a înțărcat bălaia?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a înțărcat bălaia": s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul

" Dar poate, iubita, ea nici n-a stiut
Cuvantul ce-n paru-i balai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet alearga spre stanci"
In munti poezie de Cincinat Pavelescu

" Cu par balai in fata-mi, copil, citesc sub lampa.
In poza din perete, cu par balai, citeste
De-atatia ani baiatul meu mic. Sa vie vremea!"
A doua elegie poezie de Ion Pillat

BĂLÁI, -E, bălai, -e, adjectiv

1. (Despre părul oamenilor, prin extensie despre oameni) Blond, bălan. O fată... a răsărit, bălaie ca toamna, printre clăi. DEȘLIU, G. 49. Eu am simțit în nări... acea mireasmă care îmi plăcea s-o respir din părul bălai și de la iia leliței Anica. SADOVEANU, N. forme

13. Un băiat frumos, cu barbă mare, bălaie. SADOVEANU, M. 120. Copilă... Cu vineți ochi, cu păr bălai, Tot sufletu-mi te cere... IOSIF, PATR. 58. Dragă mi-i oița laie Și lelița cea bălaie. ȘEZ. I 213.
       • (Poetic) Maci roșii... năpădiră grînele bălaie. BENIUC, vezi 75. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînță bălaie de orz. SANDU-ALDEA, despre N. 287. Luna... luna iese-n- treagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154.

2. (Mai ales la forme despre culoarea părului unor animale, cu deosebire a vacilor și a oilor) Alb, bălan, băl (2). vezi plăvan. Oaie bălaie.
       • Expresia: Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; ba albă, ba neagră; așa și pe dincolo. Gura babei umbla cum umblă melița: că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău, că-i laie, că-i bălaie. CREANGĂ, P. 285. Ori laie, ori bălaie = (în chip de concluzie la o discuție mai lungă) ori una, ori alta; ori în bine, ori în rău; să s-aleagă o dată. Nici laie, nici bălaie = (în legătură cu luarea unei atitudini) nici așa, nici așa. D-apoi cînd or veni... ai noștri [bărbați]? Atunci voi să vă faceți moarte-n păpușoi, să nu spuneți nici laie, nici bălaie. CREANGĂ, P.

13.
♦ (Substantivat, forme) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. Spre cireadă tot alerg, Pe bălaie să-mi aleg. ȘEZ. VIII 84.
       • Expresia: Nici lupul pe bălaie, nici bălaia pe lup, se zice cînd se tocmesc doi oameni și se învoiesc la un preț mijlociu care nu-i nici cel cerut, nici cel oferit. A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia; s-a dus chilipirul, avantajul. A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă.

– plural forme și: bălăi (SADOVEANU, N. forme 6).