Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
HAP2, hapuri, substantiv neutru (Învechit și popular) Medicament preparat în forma unei mici sfere netede, ca să poată fi înghițit ușor (vezi pilulă, tabletă, pastilă) sau medicament în formă de praf învelit într-o bulină. I-a dat niște hapuri de sulfat de chinină și i-a recomandat să se ducă de vară undeva la aer curat. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. La tot ceasul lua hapuri și seara picături. NEGRUZZI, S. I 207.
• Expresia: A înghiți (sau a face pe cineva să înghită) un hap (sau hapul) = a suporta (sau a face pe cineva să suporte) un lucru neplăcut fără putință de împotrivire; a înghiți gălușca. vezi înghiți. Fragedul arhaism al acestui «cîntic de lume» va fi ca o sorbitură de apă limpede și răcoroasă, dupe hapul de trudnică și băbească versificațiune ce te făcui să înghiți. ODOBESCU, S. III 122.
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
